miercuri, 12 noiembrie 2008

In cautarea timpului pierdut!

E vorba de un documentar pe care l-am vazut cu ceva timp in urma pe Discovery sau Animal Planet. Un film impresionant, vazut prin ochii unei maimute, despre o alta maimuta. Un fel de Romeo si Julieta in lumea celor care nu cuvanta. Surprinzator, filmul transmite mult mai multe sentimente decat un film artistic cu actori platiti regeste. Aveam salvate in calculator 2 poze si mi-am adus aminte de el. Am decis sa-l mai caut o data, a trecut un an si ma gandesc ca trebuie sa-l gasesc. E ceva, dar inca nu e DVD-ul pe care sa-l adaug la colectie. E partea a 3-a, finalul dar este punctul culminant al povestii si se intelege destul de mult din ea.
Mai mult ca niciodata acest documentar transfera animalelor sentimente umane si le interpreteaza comportamentul ca si cum ar fi OAMENI. Uneori se vede ca e regizat si iti dai seama ca unele scene erau practic imposibil de filmat dar nu conteaza. Ideea asta nu afecteaza cu nimic esenta filmului.





Mai jos sunt si cele doua poze pe care le pastrea de cand am vazut prima oara aceasta capodopera. Poate e mult spus dar merita din plin laude si mai ales merita sa fie vazut.


El e BOBO si faptul ca eu consider the-monkey-prince un film grozav nu are nici o legatura cu faptul ca prietenii imi spun asa, la fel cum Juno mi se pare un film bun dincolo de faptul ca tipul seamana cu mine. Daca cineva il gaseste de descarcat pls tell me. Si de cumparat e ok, cred ca e singurul pana acum pe care as plati pentru un DVD original. Poate pentru ca stiu ca e greu de gasit de download.



Aici sunt cei doi ''actori principali'' intr-o scena foarte faina. Ea care spune povestea si El cel despre care e povestea. Adevarul e ca amandoi sunt protagonisti in egala masura, cred ca El e ceea ce e si exista doar pentru ca Ea il vede asa. Insemnatatea lucrurilor o dau ei, Ea pentru ca vede si El pentru ca....................va las sa vedeti!


Daca nu v-a placut scrieti, comentariile nu au nevoie de aprobare si mai mult, vedem cum facem (habar nu am cum) si poate rezolvam si cu timpul pe care l-ati pierdut uitandu-va la el. Putin peste 16 minute!

luni, 10 noiembrie 2008

In cimitir paste un cal!

Un refren care mi s-a intiparit adanc in minte.
Imi aduc aminte de el azi , in prag de iarna, dupa o vara care a durat 2 zile. Mai mult decat suficient pentru a invata despre tine si a simti ceea ce cauti sa simti. Atunci ca si azi ziceam ca ma gandesc sa devin vegetarian. Si azi ca si atunci nu ma voi tine de gand.
Alegeti voi intre un NEBUN DE ALB
sau o AMIAZA.
E mult mai mult acolo, dar trebuie ca fiecare sa descopere.

Emeric Imre - Nebunul de alb

Detalii Adrian Ivanitchi - Amiaza e a 3 a de jos in sus.
Amiaza
in cimitir paste un cal
peste primul razboi mondial si al 2-lea razboi mondial
se apara de soare se freaca de prun si paseste arar
peste primul razboi mondial si al 2-lea razboi mondial
plang melodios doamnele "inboara"barbati
din primul si fii din al doilea mondial
dar sirurile de pietre s-au ros
inscriptiile se balbaie iar soldatii acestia
nimic nu ia in serios
se uita la femei peste ingradituri, in invalmasala civila
pe sub mesteacan, cerule, cum priveste spre ei,
o alba copila (o alba copila)
refren\
o liniste si canta pacea creste aici limpede vremea o canta rascoace
in cimitir paste un cal peste primul razb. mondial si al 2-lea razb. mondial


miercuri, 5 noiembrie 2008

Orfeu si Euridice complet!

Trailer 1 minut. Prezentarea care ruleaza si la Teatrul Bulandra, in hol, inainte de inceperea spectacolelor.

Unspotted - Fata fara pata! (schita)

Cand am vazut-o pentru prima si ultima oara pe Mada avea 5 ani. Asta se intampla acum 2 ani si e evident cati ani are acum asa ca nu o sa va mai spun ca are 9 ani. Am cunoscut-o atunci dar ea nu m-a cunoscut niciodata. Doar eu am vazut-o si am studiat-o in tacere cateva ore. Pretul unui drum de la Suceava la Bucuresti. Ea si mama ei, impreuna ca un intreg, dependende una de alta si insignifiante una fara cealalta. Impreuna au creat magia si povestea e a amandurora in egala masura. Se imparte in doua parti perfect egale.

O fata tana de la tara, face facultatea, se casatoreste tanara, are o fetita dulce (fata din tren).

- Esti in inima mea, o bate usor cu mana pe piept asa cum fac copii mici atunci cand iti atribuie ceva sau chiar pe ei insisi. O relatie aproape de iubit si iubita. Sunt frumoasa
- Cine ti-a zis tie ca esti frumoasa ?
- Eu singura
- Da-mi nasul

Mama nu se mai satura de ea (privind-o). Iubirea ii sclipeste in ochi. Se gandeste sa se intoarca acasa, unde s-a certat cu toti, putini au inteles-o la divort. Dorm amandoua inghesuite pe un scaun de tren.

Mada se razgaie. Vrea sa doarma dar ‘’ma deranjeaza totul’’
Tuseste, o tuse incapatanata de care parca nu mai scapa o data.


Langa ele, in fata mea, o femeie care are sot, nu are copii, dar tanjeste dupa afectiunea care o emana cele doua. Se simte probabil si mai singura acum cand vede ce inseamna cu adevarat sau ce ar trebui sa fie o familie, o legatura intre doi oameni fie ei iubiti, soti, mama si fiica. E batranica, educata si cu haine modeste ceea ce ma face sa cred ca locuieste in mediul rural. Probabil isi aminte si ea de vremea cand simtea iubire si vedea ochi sclipitori.
Pe aceeasi bancheta, un tanar, student probabil, care se joaca pe telefon si nu vede nimic deosebit in ceea ce se intampla aici. O femeie in negru care doarme mai mereu, par carunt si imi lasa impresia ca vine sau merge la o inmormantare si e foarte obosita. Nu e foarte afectata de tragedie ca si cand ar fi vazut atat de multi prapadindu-se incat o ruda indepartata nu mai conteaza.

Femeia in negru isi scoate dintr-o punga un walkmen vechi, schimba caseta isi pune castile, asculta probabil predicile unui preot.
Fetele se alinta in continuare, sunt nebune una dupa alta si parca sunt intr-un dans magic deasupra lumii. Trenul acesta nu exista, timpul si tot restul nu conteaza, toate palesc in fata lor. Doua creaturi care rapandesc lumina intr-un tren plecat din zi si ajuns in noapte. Copilul se joaca se amuza, rade, gangureste, gaseste caciula si intreaba cine a pus-o acolo.


Femeia in negru manaca dintr-un mar si scuipa in palma semintele sau putregaiul.

Dedicat femeii din tren si fetitei fara pata.