A fost o vreme cand eram atat de mic incat nu puteam ajunge singur la bara din parc.
Atunci cand jucam bambilici pe noi cei mai mici, altcineva trebuia sa ne ridice sus, pana la bara rece si prea groasa pentru palmele noastre de copii, de care stateam agatati apoi incercand sa respingem mingea. Doi dintre noi atarnam de bara si alti doi baieti loveau mingea cam de la 15 metri incercand sa o bage in poarta pe care noi o aparam. Din strada sau de la bloc paream probabil 2 rufe puse la uscat balansandu-se de 2-3 ori in sfortarea de a lovi mingea cu picioarele si de a nu cadea de pe bara. Acest joc noi il numeam bambilici dar nu despre asta e vorba. Pe atunci eram gelos pe Kevin Costner si impresionat de vocea si frumusetea ei. Cred ca desi percepeam realitatea am fost totusi vre-o luna indragostit de ea. Asta atunci cand vorba cantecului... eram mai tanar si la trup curat. Cine n-a fost? Astazi ajung fara probleme la bara de batut covoare care nu mi se mai pare nici atat de inalta si nici de groasa. Palmele mele cuprind bara si nu mai sunt gelos pe Kevin Costner, nici ca un copil si nici ca un adult. Nu mai sunt indragostit copilareste de ea dar inca imi place Whitney Houston. Mereu va ramane in memoria mea legata de acele momente.
Nici nu mai vreau sa fiu bodyguard!
PS Whitney Houston e mai mult........
si mai mult........
