Daca mi-ai fi spus....

Daca mi-ai fi spus ''stai''
Probabil ca as fi plecat demult
Dar tu ai tacut
Iar eu am ramas.

Daca mi-ai fi spus ''pleaca''
Probabil ca te-as fi intrebat ''de ce''
Dar tu ai inchis ochii
Iar eu nu am vrut sa fug.

Jumatate de poezie
Pe o hartie rupta
Scrisul nu-mi apartine
Si abia acum imi aduc aminte a cui ar putea fi.
Cred ca hartia e rupta pentru ca nu mi-a placut continuarea.
Interesanta perspectiva. Daca cineva se recunoaste, let me know.
Sa pun autorul acestor versuri frumoase.

In cautarea timpului pierdut!

E vorba de un documentar pe care l-am vazut cu ceva timp in urma pe Discovery sau Animal Planet. Un film impresionant, vazut prin ochii unei maimute, despre o alta maimuta. Un fel de Romeo si Julieta in lumea celor care nu cuvanta. Surprinzator, filmul transmite mult mai multe sentimente decat un film artistic cu actori platiti regeste. Aveam salvate in calculator 2 poze si mi-am adus aminte de el. Am decis sa-l mai caut o data, a trecut un an si ma gandesc ca trebuie sa-l gasesc. E ceva, dar inca nu e DVD-ul pe care sa-l adaug la colectie. E partea a 3-a, finalul dar este punctul culminant al povestii si se intelege destul de mult din ea.
Mai mult ca niciodata acest documentar transfera animalelor sentimente umane si le interpreteaza comportamentul ca si cum ar fi OAMENI. Uneori se vede ca e regizat si iti dai seama ca unele scene erau practic imposibil de filmat dar nu conteaza. Ideea asta nu afecteaza cu nimic esenta filmului.

BBC NATURAL WORLD: THE MONKEY PRINCE 3 OF 3
Încărcat de Top-Notch112

Mai jos sunt si cele doua poze pe care le pastrea de cand am vazut prima oara aceasta capodopera. Poate e mult spus dar merita din plin laude si mai ales merita sa fie vazut.

El e BOBO si faptul ca eu consider the-monkey-prince un film grozav nu are nici o legatura cu faptul ca prietenii imi spun asa, la fel cum Juno mi se pare un film bun dincolo de faptul ca tipul seamana cu mine. Daca cineva il gaseste de descarcat pls tell me. Si de cumparat e ok, cred ca e singurul pana acum pe care as plati pentru un DVD original. Poate pentru ca stiu ca e greu de gasit de download.

Aici sunt cei doi ''actori principali'' intr-o scena foarte faina. Ea care spune povestea si El cel despre care e povestea. Adevarul e ca amandoi sunt protagonisti in egala masura, cred ca El e ceea ce e si exista doar pentru ca Ea il vede asa. Insemnatatea lucrurilor o dau ei, Ea pentru ca vede si El pentru ca....................va las sa vedeti!

Daca nu v-a placut scrieti, comentariile nu au nevoie de aprobare si mai mult, vedem cum facem (habar nu am cum) si poate rezolvam si cu timpul pe care l-ati pierdut uitandu-va la el. Putin peste 16 minute!

In cimitir paste un cal!

Un refren care mi s-a intiparit adanc in minte.
Imi aduc aminte de el azi , in prag de iarna, dupa o vara care a durat 2 zile. Mai mult decat suficient pentru a invata despre tine si a simti ceea ce cauti sa simti. Atunci ca si azi ziceam ca ma gandesc sa devin vegetarian. Si azi ca si atunci nu ma voi tine de gand.
Alegeti voi intre un NEBUN DE ALB
sau o AMIAZA.
E mult mai mult acolo, dar trebuie ca fiecare sa descopere.

Emeric Imre - Nebunul de alb

Detalii Adrian Ivanitchi - Amiaza e a 3 a de jos in sus.
Amiaza
in cimitir paste un cal
peste primul razboi mondial si al 2-lea razboi mondial
se apara de soare se freaca de prun si paseste arar
peste primul razboi mondial si al 2-lea razboi mondial
plang melodios doamnele "inboara"barbati
din primul si fii din al doilea mondial
dar sirurile de pietre s-au ros
inscriptiile se balbaie iar soldatii acestia
nimic nu ia in serios
se uita la femei peste ingradituri, in invalmasala civila
pe sub mesteacan, cerule, cum priveste spre ei,
o alba copila (o alba copila)
refren\
o liniste si canta pacea creste aici limpede vremea o canta rascoace
in cimitir paste un cal peste primul razb. mondial si al 2-lea razb. mondial

Orfeu si Euridice complet!

Trailer 1 minut. Prezentarea care ruleaza si la Teatrul Bulandra, in hol, inainte de inceperea spectacolelor.

Unspotted - Fata fara pata! (schita)

Cand am vazut-o pentru prima si ultima oara pe Mada avea 5 ani. Asta se intampla acum 2 ani si e evident cati ani are acum asa ca nu o sa va mai spun ca are 9 ani. Am cunoscut-o atunci dar ea nu m-a cunoscut niciodata. Doar eu am vazut-o si am studiat-o in tacere cateva ore. Pretul unui drum de la Suceava la Bucuresti. Ea si mama ei, impreuna ca un intreg, dependende una de alta si insignifiante una fara cealalta. Impreuna au creat magia si povestea e a amandurora in egala masura. Se imparte in doua parti perfect egale.

O fata tana de la tara, face facultatea, se casatoreste tanara, are o fetita dulce (fata din tren).

- Esti in inima mea, o bate usor cu mana pe piept asa cum fac copii mici atunci cand iti atribuie ceva sau chiar pe ei insisi. O relatie aproape de iubit si iubita. Sunt frumoasa
- Cine ti-a zis tie ca esti frumoasa ?
- Eu singura
- Da-mi nasul

Mama nu se mai satura de ea (privind-o). Iubirea ii sclipeste in ochi. Se gandeste sa se intoarca acasa, unde s-a certat cu toti, putini au inteles-o la divort. Dorm amandoua inghesuite pe un scaun de tren.

Mada se razgaie. Vrea sa doarma dar ‘’ma deranjeaza totul’’
Tuseste, o tuse incapatanata de care parca nu mai scapa o data.


Langa ele, in fata mea, o femeie care are sot, nu are copii, dar tanjeste dupa afectiunea care o emana cele doua. Se simte probabil si mai singura acum cand vede ce inseamna cu adevarat sau ce ar trebui sa fie o familie, o legatura intre doi oameni fie ei iubiti, soti, mama si fiica. E batranica, educata si cu haine modeste ceea ce ma face sa cred ca locuieste in mediul rural. Probabil isi aminte si ea de vremea cand simtea iubire si vedea ochi sclipitori.
Pe aceeasi bancheta, un tanar, student probabil, care se joaca pe telefon si nu vede nimic deosebit in ceea ce se intampla aici. O femeie in negru care doarme mai mereu, par carunt si imi lasa impresia ca vine sau merge la o inmormantare si e foarte obosita. Nu e foarte afectata de tragedie ca si cand ar fi vazut atat de multi prapadindu-se incat o ruda indepartata nu mai conteaza.

Femeia in negru isi scoate dintr-o punga un walkmen vechi, schimba caseta isi pune castile, asculta probabil predicile unui preot.
Fetele se alinta in continuare, sunt nebune una dupa alta si parca sunt intr-un dans magic deasupra lumii. Trenul acesta nu exista, timpul si tot restul nu conteaza, toate palesc in fata lor. Doua creaturi care rapandesc lumina intr-un tren plecat din zi si ajuns in noapte. Copilul se joaca se amuza, rade, gangureste, gaseste caciula si intreaba cine a pus-o acolo.


Femeia in negru manaca dintr-un mar si scuipa in palma semintele sau putregaiul.

Dedicat femeii din tren si fetitei fara pata.

Orfeu si Euridice la Bulandra.

Gradina Icoanei duminica in nocturna - ora 22.
Dupa o repetitie cu public vineri si o reprezentatie sambata, duminica seara, la o ora neobisnuita pentru mine, am vazut rezultatul final de la Orfeu si Euridice. NU am fost niciodata la Opera si nu sunt un om cult si asta din pacate s-a simtit pentru ca acest spectacol m-a surprins desi stiam ''intr-un fel'' ce avea sa se intample.
Ca sa va faceti o idee despre Orfeu si Euridice puteti vedea prezentarea cu precizarea ca lipsesc costumele, care sunt superbe.
PENTRU O CALITATE MAI BUNA PE YOU TUBE SUB BUTONUL DE VOLUME AVETI '' watch in high quality''

O regie excelenta semnata de Alexandru Darie si o muzica divina a compozitorului Adrian Enescu (cu variatiuni pe teme de Gluck).
Proiectul este rodul colaborarii dintre Teatrul Bulandra şi Studioul Experimental de Operă şi Balet al Operei Naţionale din Bucureşti. Pentru a nu fi nepregatiti ca mine aflati mai multe (mult mai multe) despre Orfeu si Euridice, pentru Robingo eventual. Piesa se va mai juca in noiembrie si probabil ca veti avea mai multe ocazii sa o vedeti daca urmariti programul de la Bulandra. Am incercat si altceva, nu voi spune numele ca sa nu fac reclama negativa dar este o mare diferenta. Poate in timp ii voi mai acorda o sansa sa amelioreze gustul amar de dupa Don Juan.

Mai e o versiune de un minut ce o include pe aceasta si va fi probabil urcata curand pe you tube

Una peste alta spectacolul este impresionant, decor, muzica, costume, aparitii scenice si regie. E provocator dar te depaseste uneori. Recunosc ca ma simt prost cand mi se strica buna impresie despre mine dar s-a intamplat din nou. Nu ma bucur dar imi place ca am un etalon al incapacitatii mele. La Scaunele am mai fost depasit si am inteles apoi de ce .......era scrisa de Eugen Ionescu, un tip mult prea profund pentru ignoranta mea. Cel mai bine este sa vedeti piesa si sa va spuneti parerile. Fiecare vede altceva in acelasi ceva asa ca oricare ar fi piesa ori sala, mergeti la TEATRU. In lumea filmului teatrul e fratele mai mic, mai romantic, mai intens si mai boem. La boheme daca vreti (piesa asta imi vine in cap cand ma gandesc la acest cuvant).

Selectie dintr-un articol legat de acest eveniment de pe cotidianul.ro care mi s-a parut bine scris si are in plus si o explicatie a ceea ce se intampla pe scena:

Spectacolul are şi el o înfăţişare barocă, fiind bogat “ornamentat” atât în scenografie şi costume (arhitect Octavian Neculai), cât şi în conţinutul său ideatic. Acţiunea se petrece într-un templu în care apar simboluri din mai toate religiile, un altar creştin, dar şi zeităţi indiene şi egiptene. Ca o trimitere la Pompei, pe scenă şi pe scările ce pătrund în sală se întinde un soi de lavă vulcanică ce, răcită în timp, a dat naştere unui relief ciudat. Personajele sunt figuri care acoperă mai tot spectrul mitologic. “Vorbim despre dragostea ca forţă invincibilă, despre moarte şi înviere, despre pătrunderea în tărâmul de dincolo şi ieşirea la lumină, aşa că, de fapt, spectacolul nostru este unul cu puternice conotaţii religioase”, a declarat pentru Cotidianul Alexandru Darie.Spectacolul a păstrat finalul cu happy end din opera lui Gluck, în care Euridice este readusă la viaţă, în ciuda grabei lui Orfeu de a întoarce capul după ea, deşi Hades îi interzisese acest lucru, de către Amor, înduioşat de lacrimile, părerile de rău şi, nu în ultimul rând, de cântul desăvârşit al îndrăgostitului.Montarea a fost un experiment fericit, “mariajul” dintre operă şi teatru părând unul de-a dreptul magic sau “binecuvântat de zei”, pentru a rămâne în nota spectacolului. Cântăreţii au luat lecţii de actorie, reuşind să intre foarte bine în spectacol ca personaje cât se poate de credibile ale unei poveşti fără a face ieşiri înţepenite la rampă, în calitate de solişti, cum se obişnuieşte la operă. Corul era închegat şi el foarte bine în “întreg”, jucând mai mult rolul corului din tragedia greacă, de personaj colectiv ce participă la “viaţa cetăţii”.Soliştii au fost însoţiţi pe scenă de actori. Euridice avea o dublă natură, de trup (Corina Moise, actriţă la Bulandra) şi de suflet cântăreţ (Raluca Oprea în seara repetiţiei generale, Mediana Vlad şi Marta Cristina Sandu, dubluri). Conform “indicaţiilor” lui Gluck, Orfeu trebuia interpretat de un “castrato alto”. Cu timpul, rolul a fost jucat şi de femei. La Bulandra sunt doi Orfeu, un contratenor (rara avis în lume) -Adrian George Popescu şi o mezzo-soprană - Florentina Onică.

Shi Gan - Time

Un film asiatic (2006), care - alaturi de alte cateva titluri - arata ca aceasta parte a lumii are ceva serios de spus in cinematografie si in arta in general. Oamenii astia, galbeni si mici simt si ei ca si noi, traiesc, sufera si se bucura……..……… surprinzator, nu?

Un film simplu, fara prea multe efecte, fara decoruri sau foarte multi actori. Ideea e una tipica, momentan in Asia operatiile estetice sunt la mare moda. Un film frumos cu idei care te pun pe ganduri, te lasa uimit si te tine in suspans. Nu e un suspans de holywood, no guns no explosions, only one dead, cloase at the end. Romantic si dramatic, e combinatia care prinde si nu prea da gres in filme. Poate unii dintre voi v-ati intrebat vreodata daca fata este ceea ce iubiti la persoana de langa voi. Intr-o mare de oameni, cum e Asia, China si Japonia in special, o fata nu inseamna mare lucru. O mana poate sa fie potrivita, o voce sau ce face din celalalt jumatatea ta? E drept ca as fi preferat un final american, dar filmul e bun, merita vazut.Actrita din rolul principal face un rol deosebit, dar e greu pentru cineva din afara sa faca diferenta intre fetele lor si recunosc ca la un moment dat eram confuz si nu mai stiam care cine e. Voi poate veti fii altfel. O iubire pierduta, una noua, care valoreaza mai mult? Daca poti alege pe care ai alege-o?
O poveste interesanta cu multe fade-uri, poate din cauza bugetului restrans, cu multe forme artistice si impresionant prin sensibilitatea pe care o emana. Exagerand putin as putea spune ca aduce uneori cu un film home made, atat de real pare. Se pare ca in ultimul timp, filmele care merg pe o idee, simple si fara floricele (efecte) reusesc lucruri mari. Personajul feminin e foare bine conturat, vulcanic, intens, gelos, efervescent si pe alocuri tandru si cald. Nu povestesc pentru ca merita trait, simtit, insusit si nu trebuie sa stricam farmecul si surpriza.
Daca vreti sa aprofundati subiectul si sa cititi ceva mai profund, in genul comentariilor de la limba romana, va invit aici, eu am fost placut surprins de asa disecare amanuntita a filmului.

Prieteni inaripati!

Ceva s-a intamplat astazi. Acum cateva saptamani cred ca a murit un gugustuc din perechea care statea in copacul din fata blocului si manca la fereastra mea. Cred ca am avut aceasta relatie toate anotimpurile si am prins impreuna primavara, vara, toamna si iarna, eu aici si ei acolo impreuna. Ma gandeam la ei ca la o pereche de oameni cu sentimente, sot si sotie. Cand doar unul venea la masa sau dormeau despartiti, unul pe o creanga si altul mai incolo, ma intrebam ce s-a intamplat de s-au certat. Ce lucruri sau ce fiinte ar fi putut interveni intre ei. Nu reuseam sa-i recunosc deloc, sa-i disting, care e ea si care e el. Am vazut zapada cazand pe ei, am vazut frunzele verzi, galbene si apoi disparute si ei tot acolo. Erau ca o certitudine, fiinte apropiate, creaturi prietene.

Dupa o vreme de lipsa unul dintre ei a sosit cu penele de pe cap ca arse si mai tarziu am vazut un deget taiat. Atunci am stablit ca el e masculul, nu pentru ca as fi avut o certitudine stiintifica, ci pentru ca el ar fi trebuit sa sufere pentru ea, sa se sacrifice in locul ei. In fine, pentru o vreme totul a revenit la normal. Eu aici, ei acolo, intre noi pungi cu arpacas din Cora, uneori chiar si grau de acasa, de la porumbeii tatei sau paine, pentru un meniu cat mai diversificat. De salate si apa a ramas sa se descurce ei. Dupa o vreme am inceput sa vad ca ea (ceea care credeam eu ca e ea) a inceput sa dormiteze (pircote) in plina zi, mai inatai in pom, apoi la fereastra mea, ceea ce mi s-a parut foarte ciudat. Statea chiar cu spatele la fereastra, o pozitie in care nu era deloc in garda si simteam ca o pot prinde oricand. Era atat de greoaie in miscari, parea slabita si bolnava. Am atins-o la un moment dat si acum imi pare rau ca nu am prins-o sa o duc la medic. Puteam sa fac asta, dar nu am facut-o. In cateva zile ea a disparut de tot. El a mai continuat sa ma viziteze o perioada scurta, apoi a plecat si el. M-am gandit ca el crede ca eu am omorat-o pentru ca am incercat atunci sa o prind. Am atins-o si in ultimul moment a zburat. Daca as fi fost hotarat, puteam sa o prind……………


Spuneam ca azi s-a intamplat ceva pentru ca din nou au venit doi gugustuci. Prima oara unul si apoi, dupa ce am pus mancare, de nicaieri a aparut si celalalt. M-am uitat dupa degetul taiat, dar nu e la niciunul. Par mult mai tineri si sper ca sunt puii pentru care cei doi adulti au lipsit o perioada lunga. Au venit sa inchida cercul…………..noua generatie.
Si totusi imi pare ca exista printre ei unul cu degetul taiat. Ceea ce inseamna ca e el si ca sunt sanse mari sa fie si ea. Sau sa fie alta acum in viata lui ?

Pentru toate pasarile (cel mic din rucsac), cateii loviti de masini si flamanzi si pisicile din lac sau din copac. Miti e campionul si toti ceilalti sunt prietenii nostri.

Magazine online

Un subiect care domina la ora actuala web-ul romanesc pe toate planurile. In primul rand un magazin online inseamna comert iar comertul inseamna bani. Multi bani si spun asta gandindu-ma la banerele pe care le vad zilnic pe internet. Milioane de afisari care costa si costa foarte mult. Pe piata actuala din Romania sunt sute poate chiar mii de magazine online. Moda acestora la noi a aparut relativ de curand (5-6 ani) dar a explodat in 2007 si 2008. Pentru date statistici sunt alte bloguri si site uri avizate care va pot ajuta.
Cea mai mare dezvoltare ca si numar de magazine si daca vreti chiar rulaje o are zona produselor electronice, electrocasnice si IT. Destul de departe sunt si hainele care paradoxal se pare ca se vand destul de bine. Se stie ca hainele trebuie vazute (mai mult decat in poza), probate etc. Apropo de asta, am vazut o campanie puternica pe yahoo la un magazin online de patofi. Asta era un site de afara dar am spus-o ca o paranteza si cred ca atat timp cat iti alegi o nisa, ai bani de investit si stii cum sa o faci, poti vinde orice pe internet. Chiar si flori
Revenind la piata actuala de comert electronic, observam zi de zi banerele unor mari magazine care par sa-si imparta felia mare de clienti. Sume astronomice pentru micile magazinase care abia se descurca cu sumele platite la adwords sau in site-urile de comparare preturi. Criza economica din 2008 a picat cum nu se poate mai prost pentru magazinele mici si stiu ca multe deja intampina probleme. Sa fie totusi asa simplu? Pestele mare ii inghite pe cei mici? Nu cred!
Discutam in urma cu ceva vreme cu o amica despre comportamentul clientului online. Amandoi am fost si suntem clienti online. Apropo, azi mi-am comandat saltea. Maine vine si va anunt daca magazinul isi merita linkul si salteaua banii. Mi-am luat si anvelope, componente de pc, dvd player, si electrocasnice . Concluzia discutiei noastre a fost ca o data castigat un client si multumit, va reveni la tine 80% sa cumpere alte produse de care are nevoie. Mare atentie la acest lucru, e cea mai buna metoda de promovare, de marketing de ce vreti voi. Cum ii atrageti pentru prima oara, aici e mult de munca si din pacate pestele mare il inghite pe cel mic.

The Art Of Travel 2008

O aventura cinematografica ce continua oarecum ideea filmului In To The Wild, explorand lumea, si facand din calatorie un mod de viata. Sunt puncte in care cele doua filme se aseamana si puncte in care difera destul de mult. Oricum unu aminteste de celalalt ceea ce inseamna ca au ceva legatura, cel putin in mintea mea. Frumos prin peisaje si mai ales prin idei, simplu si salbatic ca un sat din jungla tropicala. O coloana sonora principala foarte interesanta, o muzica moderna, un mix de genuri, care intareste ideea filmului de locuri si culturi diferite. Unitate in diversitate si un strop de viata. Nu e un film care isi propune sa descopere sensul vietii dar merita trecut la incercari pentru ca e o parte din viata, una frumoasa. Foarte interesanta discutia din pat, cand tipul se spala pe dinti, descrierea lui, facuta de gagica.

''Do not go where the pat might lead

Go instead where there is no path

And leave a trail''

Ralph Waldo Emerson

Atentie! ''Si a fi un parinte bun e un lucru important''
To climb a tree to catch a fish is talking much and doing nothing.
Proverb, Chinese
Nu cred ca e scrisa o carte cu adevarat dar e un slogan interesant de la sfarsitul filmului.

Trailerul este pentru mine si cei care au vazut filmul, sa ne faca un rezumat artistic, daca nu ati vazut filmu , e contraindicat sa vedeti trailerul inainte.

Cargo Fast Forward

Am auzit astazi, o piesa de la Cargo, era Ploaia, cu noua, deja vechea versiune a trupei. Acum aud si Iris la acelasi Radio. De vei pleca, cu Felicia Filip, si mi-am adus aminte de vremurile cand lucram la Radio Star sau Alpha. Independenta aproape totala din punct de vedere muzical si emotii incredibile la fiecare emisiune. De aici rezulta balbe si greseli cu caru, texte scrise si citite, si nici macar asa nu mi-as fi dat mai mult de nota 2 ca si animator. Vorbeam de Cargo, una dintre cele mai importante trupe de rock din peisajul autohton.
Nu o sa insist prea mult pe schimbarile prin care a trecut trupa, despre plecarea controversata a vocalistului, unul dintre cei mai buni din Romania. O sa i las pe ei sa ne spuna povestea lor , in muzica.

Povestiri din gară - 1992
Alegerea mea din Primul album, e o piesa dedicata Tatalui.


CARGO-DOI PRIETENI
Asculta mai multe audio Muzica »

Destin - 1995
Al doilea album e foarte puternic si melodios in acelasi timp. Sunt foarte multe piese bune ce merita ascultate, dar o sa ramanem la una, cea care da si numele albumului: Destin
Cargo - Destin
Asculta mai multe audio Muzica »

Colinde şi obiceiuri de iarnă - 1996, relansat în 1999 cu corala Teofora
Numarul 3, pentru vremurile ce au sa vina:
CARGO-Fiul cerului
Asculta mai multe audio Muzica »

Ziua Vrăjitoarelor - 1998
Eram in liceu cand s-a lansat albumul Ziua Vrajitoarelor, un ultim bastion al rock-ului as spune intr-o perioada cand totul devenea dance, latino sau alt ceva. Am cumparat albumul de la mare, eram cu Dragos la Mamaia, cu cortul.

Cargo-Ziua vrajitoarelor
Asculta mai multe audio Muzica »

Colinde - 2000 Mai asteptam 2-3 luni!

Familisti pana la capat, Un Maxi single ce cuprinde si piesa mama:

Cargo- Mama
Asculta mai multe audio Muzica »

Spiritus Sanctus - 2003
Penultimul album: Ploaia


XXII - 2007
Si un Best OFF lansat in 2007 care cuprinde si aceasta piesa interesanta (aici in varianta originala):
Cargo - Astazi Si Maine
Asculta mai multe audio Muzica »

In loc de PA ;)
Cargo-Aproape De Voi
Asculta mai multe audio Muzica »

De notat acest site fan: CARGO pentru cei acre vor sa aprofundeze.

Toata lumea moare.

Toata lumea moare.
Dar nu toti cei care mor , traiesc cu adevarat inainte.

Ceva se intampla, Stefan Iordache s-a dus, la doar cateva zile dupa Ilarion Ciobanu. E ca un bumerang ce nu se poate opri. Loveste mereu si noi parem mereu surprinsi de asta, desi e reglat ca un ceas. Nu l-am vazut niciodata in carne si oase, dar s-a intamplat sa-i descopar in ultimele luni muzica. Am citit astazi cateva articole despre eL si se pare ca actorii sunt intradevar oameni speciali. Ma gandesc la o explicatie logica si.......poate pentru ca sunt ceva mai aproape decat noi oamenii obisnuiti, de frumusetile vietii.





Evident ca noi ne traim pe noi si nu simtim altceva decat Noi.
Cred ca e ceva legat de avantajul de a avea contact cu arta, lucruri de calitate, profunde, cu talc si metafora: muzica , literatura, poezie, teatru. Un om care trece prin lucrurile astea, e clar ca vede altfel viata si evident o simte altfel, mai intens, decat noi ceilalti. E un fenomen pe care il privesc de afara si care acum m-a lovit. Nu ma grabesc sa trag concluzii dar ma tem ca Nu suntem egali decat in fata lui D-zeu, poate nici acolo.

Stefan Iordache a iubit viata, si cred ca stia el ceva, mai mult decat noi ! La inceputul CD-ului din masina e Gheorghe Dinica o piesa vesela de petrecere
care incepe asa: I-auzi Stefane. Acum ne aude probabil gandurile noastre si cred ca a scapat de ceea ce s-a temut, nu va fi lasat singur. Ii vom asculta vocea, grava sau vioaie in piese sau il vom vedea in filme si ne vom gandi la el cel putin cu respect. Poate chiar vom bea un pahar cu prietenii si ne vom bucura atunci cand gandul se va duce pentru o secunda la eL. O secunda, mai mult decat suficienta pentru a crea nemurirea.




Nu stiam ca te iubesc atit de mult-Stefan Iordache
Asculta mai multe audio Evenimente »



Nu exista prieteni ci doar momente de prietenie spunea Stefan Iordache.
Nu va grabiti sa luati vorbele astea mot a mot , era un om inconjurat de prieten care spunea ca un vin bun daca nu ai cu cine sa –l bei mai bine il arunci.

Magic dream!

Un om batran, important un om de cultura. Eugen Ionesco mi-a venit in vis sa-i spun (din pacate nu stiu prea multe despre om). Eu, un fel de vagabond, care incearca marea cu degetul, pasionat de teatru. Atarnator as putea sa ma numesc pe mine acela.

Eram un fel de slujitor, un pusti care deschidea usa masinii si il ajuta pe batran sa treaca strada.
Am plecat undeva, unde aveam sa fim distribuiti ca regizor si respectiv asistent - eu, la o piesa importanta. Am ajuns in statia trenului putin mai devreme, batranul mergea foarte cocosat, ne-am asezat intr-o limuzina pentru ca el sa se mai odihneasca putin, de data asta soferul i-a deschis usa. Eu ma invarteam pe langa masina fara sa stiu unde sa ma asez, nu stiam unde se cade sa ma asez, si imi era teama sa nu fac vreo gafa. Batranul se asezase pe locul din dreapta spate.
Trenul, un fel de tramvai, soseste intre timp, si eu ma agitasem degeaba sa-mi gasesc loc. Il ajut din nou, de data asta il iau de mana si parcurgem cei 10 metri pana la tren. Conductorul avea o oglinda mare, cu un design ciudat, ca la un prototip de masina si ma gandeam ca nu ne poate rata cu asa oglinda. Are o tentativa de a inchide usile si de a pleca, dar ma vede cand ridic mana si se opreste. Ii fac semn de ok si dau din cap , asa cum fac cu soferii care opresc si-mi fac semn sa traversez la trecerea de pietoni. Ne urcam in trenul cu 2 vagoane si cautam un loc, majoritatea scaunelor erau murdare, ca si cum lumea ar fi stat cu picioarele pe ele. In cele din urma mergem intr-o zona in care era o fata. Se pare ca stiam acea fata din totdeauna. Frumoasa ca o printesa blonda dintr-un film cu elfi. Nu extraordinar de frumoasa, acum ca ma gandesc din nou, dar era o magie intre noi si vorbeam de parca ne-am fi cunoscut. Batranul dispare fara sa-mi dau seama, iar noi doi ramanem discutant si tinandu-ne in brate cu o oarecare distanta care nu facea decat sa ne apropie mai mult, leganati de tren. Ii spuneam cum eu si batranul mergem pentru a fi oficial desemnati ca regizor si asistent, sau editor, nici in vis nu stiam ce sunt, pentru o piesa importanta de teatru. Probabil, era scrisa de el. Raman cu ea in tren tinand-o cu o mana de mijloc intr-o fericire pura de Eternal sunshine of the spotless mind. Un vis, intr-o seara (ora 20), prea devreme pentru a fi un vis normal. Judecand la rece, psihologic, filmul, de mai sus, inceput dimineata si terminat pe seara din cauza bateriei de la laptop, a creeat in subconstient acest vis. Senzatia de fericire era teleportata de acolo, pusa intr-un alt decor.
Trenul mai mult sau mai putin tramvai, omul batran inconvoiat care se sprijina in baston, fara fata, ar fi putut fi oricine, solid ca bunicul si aplecat de spate ca bunica, dar fara trasaturi. Locurile din tramvai deloc curate, ca si cum s-ar fi stat cu picioarele pe ele. La sfarsit (obsesia de a alege mereu raul inainte si a pastra ce e mai bun la urma) sentimentul acela frumos si al ….. de rar, de incredere si fericire magica, ce nu merita sa fie degradata prin descriere in cuvinte ci doar venerata, traita si simtita.

Trailerul acestui super film, care a inspirat visul.

Batran in sensul de aproape mort!

Astazi, asteptand o factura de la un ,,colaborator'' in fata unui sediu RDS din Bucuresti trag cu urechea la cativa batrani. Face parte din experienta de viata si nu stiu daca e ceva urat, mai ales ca ei nu cred ca se suparau sa ma stie acolo cu urechile palnie. Avand in vedere ca nu am ajuns cu cateva minute mai devreme si nu aveam altceva mai bun de facut, decat poate sa ma uit dupa gagici pe strada, am comis acest gest abominabil si am tras cu urechea la sexagenarii de pe banca.

Scena era ceva de genu: banca din fata RDS pe care se odihneau mai multe doamne in varsta si in fata lor un batranel. Oprit in drum de una dintre femei , care l-a recunoscut. Doamnele stateau cu spatele la mine asa ca nu am vazut decat una. Oricum nu asta e important. Subiectul pe care si-au inceput conversatia a fost ,,vaduvia''. Cum eu am mereu tendinta de a ma pune cateva secunde in pielea celuilalt, in situatia in care se afla, am simtit putin aiurea discutia. Omului ii murise sotia de un an cred, doamnele si ele, majoritatea cred, in aceeasi situatie. Cum sa supravietuiesti unei asemenea pierderi si sa vorbesti cu dezinvoltura despre asta? E o intrebare retorica, poate exagerata, poate rea, dar nu-i condamn pe ei. Nu de asta scriu postul acesta.

Ideea de Memento mori

Nu numai de moarte, cat de irosire, zadarnicie si dispret.

Irosire a frumusetii vietii, sentimentelor si trairilor vietii.

Zadarnicie a eforturilor noastre cand totul se reduce la o discutie formala despre moartea cuiva.

Dispret fata de conditia noastra umana, banala, sau mai bine banana.

Timpul sau altceva ne transforma, nimic nu se pierde, totul se transforma (Wally se transforma).
Momentele incredibile devin obisnuite, esenta se pierde, se scurge zi dupa zia, an dupa an.
Asta senzatie mi-au transmis batranii care stau pe banca si vorbesc cu nonsalanta (parca) de vaduvie. Oricum ar vorbi ei, senzatia mea e aceeasi. Mesajul furat cu urechea ciulita e trist si demoralizator. Ce poate insa omul sa faca?
Sa rastalmaceasca, sa inventeze si sa vada altceva. The beauty is in the eye of the beholder
Sa nu ajunga asa, contra exemplu, visator poate dar cu siguranta mai profund. Am scris asta cu oarecare angoasa, in momente de deriva constienta. Mai bine sa fii notebook decat batran ramas in urma. Mai rau, sa fii tanar fara spirit, complacut, asimilat si desfigurat de societate si plictis. O relatie pe care o vezi la restaurant sau pe strada si de care iti e mila. Vie doar din cand in cand si de cele mai multe ori artificiala.

Talent!

Am auzit astazi, din nou la radio, o piesa celebra cantata de un actor. Intamplator el e actorul meu favorit, din filme. La teatru e cu totul alta treaba (pana o sa vad eu teatru in state , eheeee).

Bruce Willis il cheama pe om si are un farmec deosebit, la fel ca Julia Roberts in partea cealalta a barierei sexului. Nu as putea sa spun de ce, dar voi atasa imagini cu piesa, poate pana la urma vom descifra misterul. E un om, e talentat ca actor, a facut roluri bune si nu numai din colectia Die Hard. E o legenda cu ceva mai mult farmec decat ceilalti actori.
E in hall of Fame si evident si pe Wikipedia.
Filme bune: Pulp Fiction, Sin City, Unbreakable, Armageddon, The Sixth Sense si lista poate continua.

Bruce Willis canta si canta mult, nu stiu cat de bine dar piesa asta suna de minune. Pentru cei care nu l-au auzit inca , o piesa celebra alaturi de cei de la The Temptations piesa Under The Boardwalk

Film bun!

O seara din saptamana orezului. Un film:
The Fall (2006) - extraordinar - incredibil
Acum a mai scazut putin in intensitate daca stau sa ma gandesc, dar pana la urma si-a facut efectul atunci, pe moment. Nimic nu e etern, cel putin asa se spune.

O actrita de 11 ani, incredibila si mai mult decat atat - e din Romania.
Catinca Untaru - face un rol deosebit.

Un film bun cu nota mare si pe imdb, 8 si ceva. Un mix de sentimente, senzatii si trairi, drame si subtilitati care se rasucesc impreuna devenind un tot. Am vazut trailerul inainte (nu prea fac asta si nici nu recomand pentru a pastra misterul si magia descoperirii, sa te lasi surprins)
Nu voi povesti filmul, imi pare rau deja ca am spus cateva lucruri care nu va vor mai surprinde - doar ca merita vazut.
Din trailer am crezut ca e o prostie si ca voi pierde timpul. Nimic mai neadevarat. Probabil si ca am stiut ca fata e romanca m-a tinut conectat dar una peste alta, acum la final (atunci) e minunat.
Un film metafora cu multitudine de asocieri si paralelisme intre viata reala si povestea (ambele din film). Simbolurile si metaforele se cuprind una pe alta, se acopera si se inlantuie pe tot parcursul filmului si ai mereu senzatia ca e ceva care iti scapa. (o fi paranoia mea, de low IQ)
Cu siguranta e un film bun care pentru a fi inteles pe deplin trebuie vazut de mai multe ori, ceea ce eu nu cred ca voi face, pt ca nu-mi place sa disec un film ca pe un corp.
Mesajul de la sfarsit e simplu si va las pe voi sa descoperiti care e.
Pe atat de simplu pe cat e filmul de complex.

Trailer de vazut dupa film, eventual :)

Water lillies - Nuferi

Un film frantuzesc diferit, nu e un film comercial si e putin deosebit. Se vede ca e regizat de o femeie, e un film sensibil vazut din prisma unei femei sau mai bine zis 3. Actiunea se petrece in jurul unei piscine si a apei poate de aia mi-a placut oarecum. E vorba de 3 fete, 3 caractere dferite care interactioneaza intr-un film bazat pe o poveste scrisa de aceeasi persoana care s-a ocupat si de regia acestui proiect, Céline Sciamma.Cele 3 fete surprinse de poveste in perioada adolescentei reprezinta 3 tipologii diferite care vad lucrurile, traiesc si simt viata diferit. Mai mult decat atat, ele sunt vazute diferit de societate si implicit de noi cei care privim aceste personaje. Un film simplu, fara buget de Hollywood, fara sclipirea si lucirea americana dar marcat de senzualitatea franceza. Un film recomandat doar celor care vor sa exploreze natura umana si toate fatetele ei. O muzica bunicica si cateva imagini frumoase cu balet acvatic dar nimic care sa impresioneze. Importanta este povestea si nici ea atat cat mesajul. E foarte putin probabil sa nu gasesti ceva care sa-ti aduca aminte de aceea frumoasa perioada a vietii. Un personaj sau actiunea lui ti se va parea intr-un fel cunoscuta. E parte din viata. Un film lung cu o experienta de scurt metraj. Asa l-am vazut eu. Lucruri care in filmele americane ar fi punctate doar pentru a creea situatii amuzante sau a justifica drama sunt subiectul principal al acestui film. Pare sa constientizeze regizoarea in mintea noasta ca citez,(nu mai stiu de unde): '' Copilul este Tatal Omului.'' si ca tot ceea ce se intampla in copilarie afecteaza intr-un fel sau altul evolutia si rezultatul vietii unui adult. Nu in ultimul rand, dintr-un plan indepartat apare si ''prietenia'' ca un lucru pierdut in monotonie si in lucrurile simple si poate nu asa spectaculoase dar care atunci cand trebuie revine frumos in prim plan recastigandu-si pozitia.

Ultimul lucru pe care il vad oamenii inainte sa moara este tavanul.
Inchipuie-ti pe retina a 90% din oameni tavanul.

Denumirea filmului in limba originala (franceza) Naissance des pieuvres (Nasterea caracatitei o traducere a la google, un titlu metaforic care ma face sa cred ca nu am batut campii vis a vis de ''devenire'' )

Un film pe care nul recomand tuturor pentru ca exista riscul sa fie considerat pierdere de timp. Eu inca nu m-am hotarat. Notat destul de bine pe imdb 6.9

Concert Metallica Bucuresti 2008

Aseara mi s-a oferit a doua sansa de a vedea Metallica in concert. Prima, am ratat-o acum 9 ani, eram in liceu pe atunci si destul de fraier incat sa nu fac tot posibilul sa ajung. Cum razboinicului luminii i se acorda mereu 2 sanse, am primit-o si eu pe a mea. Am cumparat bilete cu 2 luni inainte, pentru mine, Sebi si Mircea si..... timpul a trecut. A venit ziua de ieri, am simtit-o inca de dimineata ca are ceva special. Nu am pierdut foarte mult in Vizita de la munca si de pe la 5 a inceput agitatia. Mircea sosise in Bucuresti, se plimba prin Cora asteptandu-ma,iar eu fugeam de la munca cu tramvaiul 8 spre casa, tocmai ieri am lasat masina (benzina prea multa. Am plecat la concert si acolo am fost loviti de coada uriasa de la intrare. O coada inconvoiata si nu dreapta, de mare ce era. Intram in stadion, aveam bilete la peluza, si ca si la Deep Purple, incercam o smecherie sa ajungem mai aproape (pe gazon). De data asta s-a rezolvat cu 5 lei/3 persoane. Am uitat un amanunt, nu chiar asa important de altfel: a plouat aproape tot timpul de cand am plecat de acasa si pana la sfarsitul concertului. In rest, emotie mare, ca la un eveniment pe care inca nu-l concretizezi. Oricum noi suntem firi mai rezervate, nu ne manifestam asa puternic, dar a fost SUPER. Asta desi ne-am vaitat tot timpul ba de dureri de spate, ba de picioare.

Cam asta e sunetul de concert LIVE




Ma bucur pentru mine si cei care au reusit sa ajunga la concert. Inca o data rock-ul a dovedit ca merita toata aprecierea iar Metallica e Nr. 1 , asta daca s-ar putea face ierarhii.
Fade to black, care imi place in perioada asta, cu versuri:

Televizoare lcd

Vom vedea impreuna cateva modelele de televizoare lcd pentru cei care vor sa achizitioneze un astfel de televizor. Asta chiar daca ultima editie a Campionatului European de Fotbal s-a terminat de mult si Romania a plecat acasa de si mai mult timp :(.

Televizoarele LCD utilizeaza aceeasi tehnologie bazata pe cristale lichide ca si monitoarele pentru calculator LCD. Un dezavantaj al lcd -ului in fata televizoarelor cu plasma este contrastul (negru inchis). Sunt un pic mai scumpe decat plasmele, dar cu o durata de viata mai mare.

Nr. 1

Televizor LCD Samsung LE40R81, 102 cm
Nu am pus acest model primul, este o una dintre cele mai bune solutii cu un raport calite-pret deosebit. Samsung este recunoscuta la nivel mondial ca o companie care ofera tehnologie la un pret accesibil.
Cu o diagonala de 102 cm si un contrast dinamic de 8000:1 , Samsung LE40R81 costa aproximativ 32 de milioane de lei vechi sau 3200 ron.

Detalii:
Dimensiunile exacte sunt : (L x I x A) mm: 991.5 x 107.3 x 654.6
Aspect Imagine: 16:9 wide
2 difuzoare integrade cu o putere de 20W RMS
Rezolutie: 1366x768
Conectori: 3xHDMI Connection;AV Out; RF In; Component In;
S-Video In;2xSCART;PC In
Sistem de receptie: PAL/NTSC


Nr.2

Televizor LCD Panasonic TX-32LX700P

A doua varianta este un televizor lcd marca Panasonic cu o diagonala ceva mai mica, 80 cm. Pretul este insa mai mare, 35 de milioane de lei vechi sau 3500 ron. Rezolutie: 1366 x 768 si Contrast: 7000:1 (dinamic)

Se remarca printr- un Timp de raspuns de 8 ms.

Conectori:
Intare video Composite
SCART
Interfata HDMI
Intrare S-VIDEO
Intrare pe componente
Iesire audio

PIP (picture in picture):
PAP (picture and picture):
PAT (picture and text):
HD ready

prima oara

Daca e moda, moda sa fie.
Ne apucam de scris pe blog. Singura promisiune pe care o fac este ca acesta nu va fi un blog personal, un jurnal care sa plictiseasca prin detalierea unor actiuni pe cat de intime, pe atat de ordinare, in sensul de raspandite, evident.
Inca nu stiu cum se foloseste acest instrument, asa ca imi permit sa inchei.