Orfeu si Euridice la Bulandra.

Gradina Icoanei duminica in nocturna - ora 22.
Dupa o repetitie cu public vineri si o reprezentatie sambata, duminica seara, la o ora neobisnuita pentru mine, am vazut rezultatul final de la Orfeu si Euridice. NU am fost niciodata la Opera si nu sunt un om cult si asta din pacate s-a simtit pentru ca acest spectacol m-a surprins desi stiam ''intr-un fel'' ce avea sa se intample.
Ca sa va faceti o idee despre Orfeu si Euridice puteti vedea prezentarea cu precizarea ca lipsesc costumele, care sunt superbe.
PENTRU O CALITATE MAI BUNA PE YOU TUBE SUB BUTONUL DE VOLUME AVETI '' watch in high quality''

O regie excelenta semnata de Alexandru Darie si o muzica divina a compozitorului Adrian Enescu (cu variatiuni pe teme de Gluck).
Proiectul este rodul colaborarii dintre Teatrul Bulandra şi Studioul Experimental de Operă şi Balet al Operei Naţionale din Bucureşti. Pentru a nu fi nepregatiti ca mine aflati mai multe (mult mai multe) despre Orfeu si Euridice, pentru Robingo eventual. Piesa se va mai juca in noiembrie si probabil ca veti avea mai multe ocazii sa o vedeti daca urmariti programul de la Bulandra. Am incercat si altceva, nu voi spune numele ca sa nu fac reclama negativa dar este o mare diferenta. Poate in timp ii voi mai acorda o sansa sa amelioreze gustul amar de dupa Don Juan.

Mai e o versiune de un minut ce o include pe aceasta si va fi probabil urcata curand pe you tube

Una peste alta spectacolul este impresionant, decor, muzica, costume, aparitii scenice si regie. E provocator dar te depaseste uneori. Recunosc ca ma simt prost cand mi se strica buna impresie despre mine dar s-a intamplat din nou. Nu ma bucur dar imi place ca am un etalon al incapacitatii mele. La Scaunele am mai fost depasit si am inteles apoi de ce .......era scrisa de Eugen Ionescu, un tip mult prea profund pentru ignoranta mea. Cel mai bine este sa vedeti piesa si sa va spuneti parerile. Fiecare vede altceva in acelasi ceva asa ca oricare ar fi piesa ori sala, mergeti la TEATRU. In lumea filmului teatrul e fratele mai mic, mai romantic, mai intens si mai boem. La boheme daca vreti (piesa asta imi vine in cap cand ma gandesc la acest cuvant).

Selectie dintr-un articol legat de acest eveniment de pe cotidianul.ro care mi s-a parut bine scris si are in plus si o explicatie a ceea ce se intampla pe scena:

Spectacolul are şi el o înfăţişare barocă, fiind bogat “ornamentat” atât în scenografie şi costume (arhitect Octavian Neculai), cât şi în conţinutul său ideatic. Acţiunea se petrece într-un templu în care apar simboluri din mai toate religiile, un altar creştin, dar şi zeităţi indiene şi egiptene. Ca o trimitere la Pompei, pe scenă şi pe scările ce pătrund în sală se întinde un soi de lavă vulcanică ce, răcită în timp, a dat naştere unui relief ciudat. Personajele sunt figuri care acoperă mai tot spectrul mitologic. “Vorbim despre dragostea ca forţă invincibilă, despre moarte şi înviere, despre pătrunderea în tărâmul de dincolo şi ieşirea la lumină, aşa că, de fapt, spectacolul nostru este unul cu puternice conotaţii religioase”, a declarat pentru Cotidianul Alexandru Darie.Spectacolul a păstrat finalul cu happy end din opera lui Gluck, în care Euridice este readusă la viaţă, în ciuda grabei lui Orfeu de a întoarce capul după ea, deşi Hades îi interzisese acest lucru, de către Amor, înduioşat de lacrimile, părerile de rău şi, nu în ultimul rând, de cântul desăvârşit al îndrăgostitului.Montarea a fost un experiment fericit, “mariajul” dintre operă şi teatru părând unul de-a dreptul magic sau “binecuvântat de zei”, pentru a rămâne în nota spectacolului. Cântăreţii au luat lecţii de actorie, reuşind să intre foarte bine în spectacol ca personaje cât se poate de credibile ale unei poveşti fără a face ieşiri înţepenite la rampă, în calitate de solişti, cum se obişnuieşte la operă. Corul era închegat şi el foarte bine în “întreg”, jucând mai mult rolul corului din tragedia greacă, de personaj colectiv ce participă la “viaţa cetăţii”.Soliştii au fost însoţiţi pe scenă de actori. Euridice avea o dublă natură, de trup (Corina Moise, actriţă la Bulandra) şi de suflet cântăreţ (Raluca Oprea în seara repetiţiei generale, Mediana Vlad şi Marta Cristina Sandu, dubluri). Conform “indicaţiilor” lui Gluck, Orfeu trebuia interpretat de un “castrato alto”. Cu timpul, rolul a fost jucat şi de femei. La Bulandra sunt doi Orfeu, un contratenor (rara avis în lume) -Adrian George Popescu şi o mezzo-soprană - Florentina Onică.

Shi Gan - Time

Un film asiatic (2006), care - alaturi de alte cateva titluri - arata ca aceasta parte a lumii are ceva serios de spus in cinematografie si in arta in general. Oamenii astia, galbeni si mici simt si ei ca si noi, traiesc, sufera si se bucura……..……… surprinzator, nu?

Un film simplu, fara prea multe efecte, fara decoruri sau foarte multi actori. Ideea e una tipica, momentan in Asia operatiile estetice sunt la mare moda. Un film frumos cu idei care te pun pe ganduri, te lasa uimit si te tine in suspans. Nu e un suspans de holywood, no guns no explosions, only one dead, cloase at the end. Romantic si dramatic, e combinatia care prinde si nu prea da gres in filme. Poate unii dintre voi v-ati intrebat vreodata daca fata este ceea ce iubiti la persoana de langa voi. Intr-o mare de oameni, cum e Asia, China si Japonia in special, o fata nu inseamna mare lucru. O mana poate sa fie potrivita, o voce sau ce face din celalalt jumatatea ta? E drept ca as fi preferat un final american, dar filmul e bun, merita vazut.Actrita din rolul principal face un rol deosebit, dar e greu pentru cineva din afara sa faca diferenta intre fetele lor si recunosc ca la un moment dat eram confuz si nu mai stiam care cine e. Voi poate veti fii altfel. O iubire pierduta, una noua, care valoreaza mai mult? Daca poti alege pe care ai alege-o?
O poveste interesanta cu multe fade-uri, poate din cauza bugetului restrans, cu multe forme artistice si impresionant prin sensibilitatea pe care o emana. Exagerand putin as putea spune ca aduce uneori cu un film home made, atat de real pare. Se pare ca in ultimul timp, filmele care merg pe o idee, simple si fara floricele (efecte) reusesc lucruri mari. Personajul feminin e foare bine conturat, vulcanic, intens, gelos, efervescent si pe alocuri tandru si cald. Nu povestesc pentru ca merita trait, simtit, insusit si nu trebuie sa stricam farmecul si surpriza.
Daca vreti sa aprofundati subiectul si sa cititi ceva mai profund, in genul comentariilor de la limba romana, va invit aici, eu am fost placut surprins de asa disecare amanuntita a filmului.

Prieteni inaripati!

Ceva s-a intamplat astazi. Acum cateva saptamani cred ca a murit un gugustuc din perechea care statea in copacul din fata blocului si manca la fereastra mea. Cred ca am avut aceasta relatie toate anotimpurile si am prins impreuna primavara, vara, toamna si iarna, eu aici si ei acolo impreuna. Ma gandeam la ei ca la o pereche de oameni cu sentimente, sot si sotie. Cand doar unul venea la masa sau dormeau despartiti, unul pe o creanga si altul mai incolo, ma intrebam ce s-a intamplat de s-au certat. Ce lucruri sau ce fiinte ar fi putut interveni intre ei. Nu reuseam sa-i recunosc deloc, sa-i disting, care e ea si care e el. Am vazut zapada cazand pe ei, am vazut frunzele verzi, galbene si apoi disparute si ei tot acolo. Erau ca o certitudine, fiinte apropiate, creaturi prietene.

Dupa o vreme de lipsa unul dintre ei a sosit cu penele de pe cap ca arse si mai tarziu am vazut un deget taiat. Atunci am stablit ca el e masculul, nu pentru ca as fi avut o certitudine stiintifica, ci pentru ca el ar fi trebuit sa sufere pentru ea, sa se sacrifice in locul ei. In fine, pentru o vreme totul a revenit la normal. Eu aici, ei acolo, intre noi pungi cu arpacas din Cora, uneori chiar si grau de acasa, de la porumbeii tatei sau paine, pentru un meniu cat mai diversificat. De salate si apa a ramas sa se descurce ei. Dupa o vreme am inceput sa vad ca ea (ceea care credeam eu ca e ea) a inceput sa dormiteze (pircote) in plina zi, mai inatai in pom, apoi la fereastra mea, ceea ce mi s-a parut foarte ciudat. Statea chiar cu spatele la fereastra, o pozitie in care nu era deloc in garda si simteam ca o pot prinde oricand. Era atat de greoaie in miscari, parea slabita si bolnava. Am atins-o la un moment dat si acum imi pare rau ca nu am prins-o sa o duc la medic. Puteam sa fac asta, dar nu am facut-o. In cateva zile ea a disparut de tot. El a mai continuat sa ma viziteze o perioada scurta, apoi a plecat si el. M-am gandit ca el crede ca eu am omorat-o pentru ca am incercat atunci sa o prind. Am atins-o si in ultimul moment a zburat. Daca as fi fost hotarat, puteam sa o prind……………


Spuneam ca azi s-a intamplat ceva pentru ca din nou au venit doi gugustuci. Prima oara unul si apoi, dupa ce am pus mancare, de nicaieri a aparut si celalalt. M-am uitat dupa degetul taiat, dar nu e la niciunul. Par mult mai tineri si sper ca sunt puii pentru care cei doi adulti au lipsit o perioada lunga. Au venit sa inchida cercul…………..noua generatie.
Si totusi imi pare ca exista printre ei unul cu degetul taiat. Ceea ce inseamna ca e el si ca sunt sanse mari sa fie si ea. Sau sa fie alta acum in viata lui ?

Pentru toate pasarile (cel mic din rucsac), cateii loviti de masini si flamanzi si pisicile din lac sau din copac. Miti e campionul si toti ceilalti sunt prietenii nostri.

Magazine online

Un subiect care domina la ora actuala web-ul romanesc pe toate planurile. In primul rand un magazin online inseamna comert iar comertul inseamna bani. Multi bani si spun asta gandindu-ma la banerele pe care le vad zilnic pe internet. Milioane de afisari care costa si costa foarte mult. Pe piata actuala din Romania sunt sute poate chiar mii de magazine online. Moda acestora la noi a aparut relativ de curand (5-6 ani) dar a explodat in 2007 si 2008. Pentru date statistici sunt alte bloguri si site uri avizate care va pot ajuta.
Cea mai mare dezvoltare ca si numar de magazine si daca vreti chiar rulaje o are zona produselor electronice, electrocasnice si IT. Destul de departe sunt si hainele care paradoxal se pare ca se vand destul de bine. Se stie ca hainele trebuie vazute (mai mult decat in poza), probate etc. Apropo de asta, am vazut o campanie puternica pe yahoo la un magazin online de patofi. Asta era un site de afara dar am spus-o ca o paranteza si cred ca atat timp cat iti alegi o nisa, ai bani de investit si stii cum sa o faci, poti vinde orice pe internet. Chiar si flori
Revenind la piata actuala de comert electronic, observam zi de zi banerele unor mari magazine care par sa-si imparta felia mare de clienti. Sume astronomice pentru micile magazinase care abia se descurca cu sumele platite la adwords sau in site-urile de comparare preturi. Criza economica din 2008 a picat cum nu se poate mai prost pentru magazinele mici si stiu ca multe deja intampina probleme. Sa fie totusi asa simplu? Pestele mare ii inghite pe cei mici? Nu cred!
Discutam in urma cu ceva vreme cu o amica despre comportamentul clientului online. Amandoi am fost si suntem clienti online. Apropo, azi mi-am comandat saltea. Maine vine si va anunt daca magazinul isi merita linkul si salteaua banii. Mi-am luat si anvelope, componente de pc, dvd player, si electrocasnice . Concluzia discutiei noastre a fost ca o data castigat un client si multumit, va reveni la tine 80% sa cumpere alte produse de care are nevoie. Mare atentie la acest lucru, e cea mai buna metoda de promovare, de marketing de ce vreti voi. Cum ii atrageti pentru prima oara, aici e mult de munca si din pacate pestele mare il inghite pe cel mic.

The Art Of Travel 2008

O aventura cinematografica ce continua oarecum ideea filmului In To The Wild, explorand lumea, si facand din calatorie un mod de viata. Sunt puncte in care cele doua filme se aseamana si puncte in care difera destul de mult. Oricum unu aminteste de celalalt ceea ce inseamna ca au ceva legatura, cel putin in mintea mea. Frumos prin peisaje si mai ales prin idei, simplu si salbatic ca un sat din jungla tropicala. O coloana sonora principala foarte interesanta, o muzica moderna, un mix de genuri, care intareste ideea filmului de locuri si culturi diferite. Unitate in diversitate si un strop de viata. Nu e un film care isi propune sa descopere sensul vietii dar merita trecut la incercari pentru ca e o parte din viata, una frumoasa. Foarte interesanta discutia din pat, cand tipul se spala pe dinti, descrierea lui, facuta de gagica.

''Do not go where the pat might lead

Go instead where there is no path

And leave a trail''

Ralph Waldo Emerson

Atentie! ''Si a fi un parinte bun e un lucru important''
To climb a tree to catch a fish is talking much and doing nothing.
Proverb, Chinese
Nu cred ca e scrisa o carte cu adevarat dar e un slogan interesant de la sfarsitul filmului.

Trailerul este pentru mine si cei care au vazut filmul, sa ne faca un rezumat artistic, daca nu ati vazut filmu , e contraindicat sa vedeti trailerul inainte.