Giugiuleala!

Am mai scris depre prietenii mei inaripati si acest post le este dedicat lor. Imi plac animalele in general si in anii petrecuti la televiziune a aparut o alta dorinta in mintea mea, aceea de a fotografia si a filma animalele, in special cele salbatice. Nu am reusit deocamdata sa fac asta, si probabil nici nu o voi face vreodata la modul profesionist dar mi-a placut sa ma joc cu ei. In ultimii ani, cat am stat in Bucuresti si departe de Miti, ei au devenit subiectul principal al pozelor si filmarilor mele. In 3 ani nu am reusit sa fac vre-un film despre ursi sau lupi dar am strans cateva imagini cu ei. Ultimul material este o dovada a afectiunii dintre cei doi parteneri. Mereu am fost mandru de relatiile lor si in general am un mare respect pentru relatiile adevarate, intense si sincere. E o filmare facuta cu aparatul foto. Pana am reusit eu sa scot camera video si sa montez trepierdul copiii sau rusinat. Un minut, nu mai mult, fara editare, fara machiaj, crud.

Mai am o filmare necapturata cand masculul a gasit in copacul acesta al lor o plasa, sau ceva fire aruncate de vecinii de mai sus si care au ramas agatate printre crengi, ca un obstacol in calea zborului lor. A venit in ziua aceea de foarte multe ori, mult peste media zilnica si a incercat sa indeparteze firul acela abia vizibil, dintre crengile copacului.

Seamana cu Miti!

Vorbeam aseara cu un prieten despre You Tube, despre vizualizarea clipurilor si despre impact. Mai jos am pus un filmulet pe care l-am salvat de Saint Patrick day. FIlmuletul era promovat de google (you tube) si probabil ca a avut o expunere scurta si foarte intensa pentru ca in doar 2-3 zile de actualitate, inainte, in ziua si dupa St. Patrick a facut un numar urias de vizualizari. Mai mult decat atat pisica seaman destul de mult cu Miti, de care mi se face mereu dor si care nu da doi bani pe afisari, vizualizari, google sau youtube.
Happy St. Patrick's Day from my cat!


PS Canalul care se afla in spatele acestui filmulet este unul dedicat animalelor de companie.
Asta este un succes de marketing care a reusit sa ajunga la un numar mare de oameni si se bazeaza pe 2 elemente cruciale, cu care suntem manipulati sitematic: emotional si de divertisment. Nu sunt eu cine stie ce ''fan'' de marketing dar stiu ca pisica din clip seamana tare mult cu Miti care are un loc important in viata familiei mele.
http://www.youtube.com/user/chibudgielvr

O seara cu mizerii si frumuseti.

Aseara am plecat de la munca pe la 18-30 sa merg la un concert de muzica folk la Casa de Cultura a Studentului. Ma grabeam ca sa ajung din Rahova la Unirii si apoi sa iau metrou pana la Eroilor. Cea mai rapida metoda pentru prima parte a calatoriei era tramvaiul 32 si asa am si procedat. Destul de liber la ora aia in acest sens de mers, am gasit si loc si am compostat biletul (asta nu o fac mereu). Dupa nici o statie, un pusti, in jur de 20 de ani, vizbil afectat de alcool, porneste telefonul si gandinduse ca lumea din tramvai are nevoie de putina inviorare, il da pe speaker si.......... O manea ordinara. Eu personal pot ignora marlaniile, nu sunt impulsiv si stiu sa cedez in fata unui prost pentru a evita un scandal. M-am uitat atent sa vad cum reactioneaza ceilalti. Ma gandeam la Guerrila, radioul pe care il ascult in ultimul timp si la campania lor anti mitocanie. Nu a zis nimeni nimic, nu am zis nici eu si de bine de rau maneaua s-a terminat. Din pacate doar pentru a face loc unei alte murdarii, ca balaurul cu sapte capete cand tai unu si cresc 3, de data asta aveam de ascultat o varianta XXX a ‘’celebrei’’ Pusca si Cureaua lata. De data asta simteam ca e prea mult si m-am gandit de 20 de ori daca sa ma ridic sau nu. M-am uitat in jur, fete, femei, barbati de toate varstele, nimeni nu zicea nimic. Ordinarul cu telefonul ramasese singur dupa ce amicul lui, de ‘’rusine’’ plecase mai in fata in tramvai. Dupa a 21 intrebare din gand (sa ma bag sau nu) am decis sa ma ridic. Nu sunt un om curajos, nici unul foarte bine facut si nici macar privirea mea nu poate induce frica.. Sunt un om mediu in toate, un om obisnuit. Sunetele din telefon erau pur si simplu niste injuraturi si jignici murdare aduse tuturor celor din tramvai si golanul le acompania bucuros. Nu sunt papitoi care sa se sfiasca la injuraturi sau sa fie lezat in pudoarea lui de astea dar asta era prea mult. 50 de oameni intr-un tramvai erau violati’’ fonic de un animal care nu a avut sansa probabil sa devina om sau daca a avut-o a rata-o. Am lasat teama la o parte si scenariile pe care mi le facusem si spunandu-mi ca asta trebuie sa fac........m-am dus langa el, era murdar, beat si mirosea si era rosu la fata probabil de la alcool. I-am spus sa opreasca telefonul sau sa-l dea mai incet. S-a uitat la mine, incercand parca sa-mi vada teama, sa ma domine cu privirea agera si mi-a spus , Il opresc daca vreau’’. Intr-un fel se simtea superior fata de mine, idiotului pe care in loc sa-l dau jos in suturi din tramvai, ii spuneam sa opreasca telefonul, pe un ton serios si grav. A spus ca da, il va opri daca va vrea. Nu aveam de gand sa ma clintesc de acolo pana nu va opri telefonul si amenintarea putea fi o solutie. Eram ca un catar incapatanat care nu insista dar ramanea pe pozitie. Toate astea au durat doar cateva secunde. Tramvaiul a oprit el a coborat, probabil ca acolo era statia lui mai degraba decat de frica mea si s-a reunit cu prietenul lui intru mitocanie. Asta se intampla in statia in care daca te uiti in stanga vezi mare Casa Poporului.

Am ajuns apoi la Unirii, am luat metroul, m-am intalnit cu persoane dragi si am devenit excesiv de vesel ........mai mult decat atat.... concertul folk a fost o minuntatie. Ducu Bertzi, Zoia Alecu si mai ales Vasile Seicaru au transformat o seara obisnuita in una impresionanta. Ar fi multe de spus despre acest concert dar nu se poate lega de povestea de mai sus, e prea frumoasa si cealalta prea murdara. Oricum initiativa Casei de Cultura a Studentilor mi s-a parut extraordinara si succesul pe care l-au avut in acea seara a fost ca o recunoastere a valorii unor astfel de evenimente. Concertul in sine a insemnat momente de agonie si extaz.......

Astazi am sunat la radio, dimineata, la Guerrila sa le spun intamplarea. Am vrut sa le povestesc baietilor de dimineata, Craioveanu si Dobrovolschi pentru ca-mi sunt simpatici si ii ascult aproape zilnic dar am intrat intr-un concurs de bune maniere si nu m-am putut abtine sa nu fac un sprit la o masa din inalta societate. o GRESEALA FATALA care mi-a tradat spiritul badaran si am pierdut. Am reusit pe la 10.30 sa intru in direct din nou si sa povestesc mitocania din seara precedenta. Am castigat un audio-book cu Codul Bunelor Maniere. M-am gandit sa-l fac cadou unei printese pentru ca eu nu voi fi niciodata un print.

Prima intalnire...cu rock-ul!

Am fost fan Bon Jovi. Despre el vroiam sa scriu dar..........
Imi aduc aminte, pe vremuri, cand informatia nun e bombarda asa, eram in scoala generala si imi petrceam vacantele de vara la tara. Acolo am auzit si m-am indragostit prima oara de muzica rock. Nu mai stiu daca si de vre-o fata dar e posibil. Totul a inceput frumos cu balade rock ascultate la un chef cu verii mei. Pe vremea aia se faceau multe astfel de ‘’petreceri’’ de obicei de majorat sau de o alta aniversare. Nu se numeau petreceri si nici chefuri si aveau un sens mult mai personal. Era grozav. Atunci am vazut prima oara rock-eri ‘’scuturandu-si paduchii’’ si am inceput sa simt viata prin acorduri de chitara electrica. Era Guns, Metallica, Aerosmith, Deep Purple, Whitesnake, Scorpions, Europe, Emerson Lake and Palmers. A fost dragoste la prima auditie. Poate pentru ca fetele alea erau deosebit de frumoase in lumina lunii, nu voi stii niciodata dar sufletul meu a fost contaminat pe veci de acest microb. Asta a fost o parte din educatia pe care am furat-o la tara. Pe atunci, cu becul stins, and aveam noroc, intrebam fetele, mai mult sau mai putin, verisoare, daca vor sa danseze si ne apropiam stangaci unii de altii intr-o dulce melodie nebuna. Senzatii ce nu se vor mai intoarce dar a caror intensitate depaseste cu mult partidele de sex ocazionale fie ele si din locuri publice si sub influenta berilor.
Ciudat cum rock-ul atat de puternic si cu sunet dur ne induce sentimente atat de profunde si dulci. Atunci am inceput sa cumpar casete cu Metal Ballads, uite ca am gasit si poza, mai sus. Aveam vre-o 3 volume, originale credeam eu. Acum am ramas surprins sa vad ca melodia C est la Vie nu apare in cautare pe youtube in prima pagina cu varianta originala ci cu alte interpretari. Probabil ca tinerii de acum vad altfel viata, si alta va fi pentru ei realitatea.

Am gasit si piesele, dar doar volumul asta corespunde cu ce aveam eu si nici asta 100%. Nu stiu daca am aruncat casetele, dar voi ingrosa piesele de care imi aduc aminte. Era sa uit de usa plina de postere cu care tata evident nu deacord, de blugii rupti pe care pana la urma i-a taiat el.
01) Cinderella - Don´t Know What You Got

02) House Of Lords - Love Don´t Lie
03) Depp Purple - Soldier Of Fortune
04) Quiet Riot - Don´t Wanna Be Your Fool
05) Darxon - Don´t Give Up
06) Poison - Every Rose Has Its Thorn
07) Bonfire - You Make Me Feel

08) Scorpions - Holiday
09) Kingdom Come - What Love Can Be
10) Gary Moore - Empty Rooms

11) Zed Yago - The Pale Man
12) Mötley Crüe - You´re All I Need
13) Nazareth - Dream On
14) White Lion - When The Children Cry

Piesele astea sunt ca un miros de paine calda ce aminteste de copilarie. Sunt legate de perioada aia si nu cred ca pot fi vreodata separate, chiar daca eu voi uita.
Intr-un fel imi pare rau ca scriu prostii de genu asta, dar asta e trecutul meu, viata mea. Poate traiesc in trecut mai mult decat ar trebui, dar nu vreau sa uit toate astea.
Sper sa ma fac mare si sa-mi ridic si eu o casuta la tara, sau macar un foisor, unde sa petrec in noptile lungi de vara cu prietenii mei.
Despre Bon Jovi, altadata, in episodul urmator. Pe saptamana viitoare tot aici la ''emisiunea Metal'' prietenii stiu de ce.

Pacatele barbatilor si ale femeilor.

E un articol de care am auzit in urma cu putin timp si pe care l-am salvat pe desktop. Inainte de a-l sterge va impartasesc informatia. Pe scurt e vorba despre pacatele femeilor si ale barbatilor.
Suntem toti pacatosi dar intram in IAD pe cai diferite. Barbatii si femeile pacatuiesc diferit, acesta este rezultatul unui studiu aprobat de biserica catolica. Se pare ca discriminarea sexuala este programata sa continue si in focurile iadului.
"Nu se poate discuta despre egalitate sexuala cand vine vorba de pacat, caci barbatii si femeile pacatuiesc in feluri diferite. Cand ne uitam la viciile oamenilor, observam ca barbatii au experiente diferite fata de femei". Cel mai comun pacat la femei este mandria, in timp ce la barbati pofta de sex, se arata in studiul respectiv. Potrivit oficialului catolic, barbatii pacatuiesc in principal prin poftele trupesti, urmate de trandavie, ura, mandrie, invidie si lacomie. Pentru femei, cele mai sigure cai catre Iad - ordonate dupa gravitate - sunt mandria, invidia, ura, pofta de sex si lenea.
Una peste alta pacatele sunt aceleasi si doar clasamentul conteaza dar ma intreb daca nu e cumva o prejudecata si daca nu cumva spovedaniile alea nu contin ceea ce barbatii sau femeile vor sa se stie despre ei, sau ceea ce le apasa mai tare constiinta. Asta ar insemna ca femeile considera pofta de sex si lenea ceva relativ ok si nu isi incarca constiinta cu asta in timp ce barbatii vad in invidie si lacomie ceva mai normal decat propriile pofte trupesti sau trandavia.

Se pare ca oricum 30% din catolici nu mai considera spovedania in fata unui preot necesara.

Cel putin la fel de interesante sunt noile pacate propuse de Vatican, care dovedeste inca o data o implicare activa in viata sociala.
1. experimentele cu celule stem (clonarea umana)
2. prejudiciile aduse mediului inconjurator
3.coruptia
4.traficul de droguri

Bine ca nu suntem catolici ca la situatia actuala din Romania primeam toti rezervari in IAD pe baza punctului 3.

Ma intorc in spatiu dar nu si in timp!

Astazi mi-am luat diploma de licenta. Am ridicat-o mai bine zis de la Facultatea de Drept, Biroul de diplome. De fapt asta e si motivul pentru care scriu acest post, locul acela, aproape de statia de metrou eroilor, pe lina autobuzului 601, langa Opera. Locul acesta mi-a adus aminte de mine, acum multi ani, era anul 2000, atunci am terminat liceul si am venit la Bucuresti sa dau la facultate. Dupa ce imi propusesem sa dau la politehnica, precum Mihaela, verisoara mea, apoi la psihologie precum Oana, celalata verisoara, am ajuns hotarat sa dau la filosofie. In liceu eram foarte nehotarat si aveam modele pe care credeam ca le voi urma. Clasa a XII a fost hotaratoare pentru asta. Aici se leaga povestea cu ziua de azi, 5 martie 2009, acelasi loc, unde am dat examenul la Facultatea de Filosofie, mi-am ridicat diploma de licenta in Jurnalism. Facultatea de Jurnalism apartine de Universitatea Bucuresti si asa s-a intamplat ca a trebuit sa ridic Diploma de Licenta tocmai din acel loc. Am avut un sentiment ciudat, desi sunt de 3 ani aici in Bucuresti, abia astazi am mers din nou acolo, unde am picat examenul la filosofie si probabil, mai mult ca sigur viata mea s-a schimbat. Nu ma refer la amenda RATB in 601 pe care am luat-o atunci cand m-am inscris pentru examen la filosofie. Nu asta mi-a schimbat viata ci faptul ca am picat acel examen. Atunci era ARMATA la moda si baietii care nu intrau la faculate aveau sanse mari sa mearga in armata. Nici acolo nu am ajuns, pentru a fi astazi aici. In schimb am ajuns, trimis de mama, la ideea ei, dupa ce a vazut un anunt intr-un ziar, la faculatea de Jurnalism din Pitesti. Aproape de casa, am stat o perioada intr-un apartament cu chirie, apoi la camin, apoi naveta si din anul doi cand am inceput sa lucrez la TV, mergeam din ce in ce mai rar, la facultate. Mi-am dat seama ca meseria asta, mai ales jurnalismul adevarat, pe teren, nu are nimic a face cu scoala. Acela se traieste si te pune zi de zi sa judeci, fara sa vrei si oricat de impartial ai fi, ajungi sa judeci. Atunci trebuie sa fii puternic, sa nu te pleci dupa cum bate vantul, sa nu dai curs interventiilor de nici un fel. Revin la ziua de azi, iata-ma dupa 9 ani in acelasi loc. Un alt om cu siguranta, nu stiu mai bun, mai rau, stiu doar ca am vrut sa ma fac filosof. Cel mai probabil as fi fost doar profesor, ceea ce nu era rau deloc. Acum pe mine scrie o titulatura pretentioasa si sunt mai tot timpul virtul. La celalat capat al vietii, in antiteza cu ceea ce credeam eu ca va fi. Oricum probabil ca nu as mai fi fost eu, cel de azi. Nu stiu de ce dar intotdeauna mi s-a parut ca sunt atat de aproape de lucruri extraordinare, si intotdeauna le-am ratat. Licenta la jurnalism evident ca nu am luat-o din prima, la cat de silitor am fost eu. De fapt dupa scoala generala s-a cam terminat cu cartea daca ma gandesc bine. Licenta am luat-o abia in 2007. Putin peste 5 este nota la examenul scris la cunostinte fundamenale si de specialitate. Vis a vis de reintoarcerea la Faculatea de drept, mi se par mult prea dureroase si mistice buclele astea in timp. Cel putin prin prisma faptului ca ajungem sa constientizam ca imbatranim. Am luat si diploma de BAC nota, 8.81, sunt nascut in luna a 8 a anului 1981.