vineri, 27 noiembrie 2009

Casatoria - la Bulandra!

O piesa de teatru cu mult umor dar si cu idei, puncte de vedere, lucruri suptile mai mult sau mai putin. Incepe greu, cu actiune crescanda dar odata pornita, e ca o avalansa pana la final. Un barbat, mare si cam tampitel, ajuns la o varsta potrivita, sau chiar putin trecuta, de casatorie, este petit de o femeie batrana, jucata magistral si de un prieten bun jucat cel putin la fel de bine de Razvan Vasilescu. Nu am fost niciodata impresionat de acest actor, il vazusem de curand si in California Dreaming Neterminat , fata in fata cu Armand Asante si nu am fost miscat. Dar in piesa asta a castigat Oscarul pentru mine. O personalitate vibranta, activa, comica, si un rol plin de viata, ca un titirez, ca un joker, ca tot a fost de curand isteria cu Jokerul lui Batman. Stefan Iordache spunea oarecum cu regret ca lumea merge astazi la teatru ca sa rada. Dar ce ar fi tragedia fara ras ? Rasul-plansul cum spunea profa de romana (diriga) este cel mai important. Nu te poti bucura cu adevarat daca nu stii ce i tristetea si nu poti fi trist profund, daca nu te bucuri intens. Revenind la Casatoria- incepusem sa povestesc, ceea ce nu e bine deloc, asa ca ma opresc, va trebui sa ma credeti pe cuvant ca merita sa dati 2-3 ore din viata pentru aceasta experienta. Comica si trista in acelasi timp. Frumoasa pana la capat, cu actori de mare clasa Mariana Mihuţ – petitoarea , Victor Rebengiuc , Razvan Vasilescu, Doru Ana si altii. Doru Ana mai poate fi vazut cu un rol reusit si in piesa Tatal alaturi de Virgil si Valeria Ogasanu. O piesa intr-un fel in antiteza cu Casatoria.Mariana Mihut are rolul principal in piesa Regele Lear iar Razvan Vasilescu mai joaca alaturi de Oana Pelea in Scaunele de Eugen Ionescu.

miercuri, 18 noiembrie 2009

Paranormal Activity - Film de groaza cu buget minim.

Am vazut acest film in urma unei recomandari venite de la un bun prieten care se pricepe la filme si care se si antreneaza zi de zi in acest domeniu al cinematografiei. Prima oara can am vazut titlul Paranormal Activity am crezut ca e vre-un articol de tabloid publicat cu si pentru succes de yahoo. Abia mai tarziu cand a inceput sa se faca valva am aflat si eu ca e un film cu buget redus care a depasit la incasari multe filme cu pretentii si investitii de milioane de dolari. Acum la cateva zile dupa ce am vazut filmul sunt putin contrariat. In general nu ma uit la filmele de groaza majoritatea mi se par hilare. Scenele nu au suficient suspans si mai ales ideile lasa mult de dorit. Au fost deja mult prea multe generatii de monstii, prea multi psihopati si degenerati ca sa ma mai miste. Cat despre scenele grotesti gen SAW, chiar nu cred ca se merita sa pierzi timpul urmarind un astfel de film. Revenind la Paranormal Activity trebuie sa spun ca per ansamblu e bun si mai ales pentru banii care s-au bagat in el , a depasit toate asteptarile. E ca un documentar, ca o scena a crimei, e o filmare a unei camere de familie. Asa e tot filmul. Cei care nu au rabdare si nu pot trece peste acest amanunt deja au pierdut dar majoritatea rezista pentru ca suspansul nu se lasa chiar greu asteptat. E drept ca dureaza vre-o doua zile pana ce spiritele sa-si faca serios aparitia dar una peste alta e un film care te tine putin incordat. Nu sperie prin efecte nici prin imagini grotesti ci mai degraba prin idee. E vorba de ideea unor spirite, a unei alte lumi, a ceva dincolo de noi, malefic si infinit mai puternic.

CU toate astea trebuie sa recunosc ca pe alocuri se simtea nevoia unei influente mai serioase de la Exorcistul sau ceva efecte mai acatarii. Eu asta am simtit dar acum cand filemle de groaza sunt mai degraba ''de groaza'' si genul sufera cumplit din cauza lipsei ideilor, Paranormal Activity vine si trage o palma sanatoasa tuturor producatorilor, scenaristilor si regizorilor de la Hollywood. Acest paranormal sperie, lumea neinteleasa, spiritele, stafiile, ele sperie mai mult decat monstrii pictati si deformati. Daca reusesti sa pui aceste fenomene paranormale si in intimitatea unei case obisnuite te-ai ales cu un mare succes de box office. Cum cea mai buna reclama e cea gratuita transmisa prin viu grai iata-ne in fata unui fenomen paranormal. Simplitatea bate strategia.

luni, 16 noiembrie 2009

Greva de la metrou a aruncat Bucurestiul in haos!

Suntem o natie de oameni normali, adica alienati si tampiti. Asta e omul o creatura care fara educatie si fara bun simt devine un mare bou. Felicitari pentru aceasta ideee minunata de a face greva, astazi 17 noiembrie 2009. Sunteti grozavi domnilor si doamnelor. Niste papitoi in mana unora care ori nu gandesc ori daca o fac o fac malefic cu tenta de manipulare. Oricum, greva a fost cea mai proasta decizie posibila. Fara sa ne mai invartim dupa degete trebuie sa recunoastem ca suntem si noi asa cum sunt deciziile noastre. Nici pe departe acesti angajati nu au salarii mici care sa nu le permita o existenta decenta. Nu cred ca tocmai acum le-a ajuns cutitul la os, acum cand toata lumea e in criza economica. S-ar putea sa nu fiu eu in stare sa vad in profunzime dar mi se pare nesimtire sa vii acum si sa ceri mariri de salarii, acum cand peste tot au fost disponibilizari , cand cu greu reusesti sa-ti gasesti de munca. Acum cand peste tot se instaureaza condiul fara plata atat la stat cat si la privati. I-as face sobolani pe cei care azi au facut greva si s-ar potrivi pentru ca traiesc destul de mult sub pamant dar ma tem ca sunt doar niste prosti manipulati de cretinii astia de guvernanti. Norocul lor ca nu am eu puterea deciziei. Pe tovarasul dirijor care a orchestrat aceasta greva l-as exclude din viata politica si i-as lua toata averea iar pe cei care s-au lasat manipulati i-as da afara si i-as trimite cu recomandari sa lucreze la CFR. Nu poti opri METROUL ca si cum ar fi masina ta personala cu care nu mai vrei sa te plimbi. E un mijloc de transport in comun, public mama masii de treaba si de tara in care traim. Suntem artisti in a ne bate joc, a ne carota si a ne umilii unii pe altii. Acum ca am ajuns la serviciu cu o ora intarziere si cu batranul FORD spumegand ceea ce s-a intamplat astazi dimineata mi se pare un vis urat. Ma gandesc sa asemuiesc incidentul de astazi cu o mineriada. Tovarasi angajati ai METROREX sunteti niste mineri si prin asta ma tem ca-i jignesc pe acesti oameni care muncesc cu greu sub pamant si castiga mult mai putin decat voi, si nu inchid mina pentru ca POT. Sunteti grozavi , ati oprit metroul pentru ca puteti. Bravo, as vrea sa va pot strage mana..... in usa metroului plin ochi la orele de varf. Ati dovedit ca sunteti importanti, indispensabili chiar. Ce v-as mai disponibiliza eu, sa vedeti atunci. Ati sfidat o natiune intreaga astazi cu greva voastra. O natiune formata din femei care castiga 5 milioane in croitorii sau barbati care trag o luna de zile pe strung pentru 6 milioane. NU mai vorbesc de someri sau de studentii care nu-si gasesc de munca dupa ce au invatat ani de zile si sunt cu mult mai inteligenti si pregatiti decat voi. Poate ca nu in domeniu dar cu siguranta in 3 luni de training v-ar putea lua locul. Felicitari guvernantilor care nu au reusit sa ia taurul de coarne si sa puna piciorul in prag, bravo domnilor gaini. Ordinari pana la sfarsit, incapabili si mizerabili din asta e formata clasa politica romaneasca. Nu stiu ce spera sa castige prin asta. Basescu sa ia 6 voturi de la PNL care sa piarda alte 20 in favoarea lui Becali? asta e scopul manevrei? Vai de capul alora care va invata strategiile astea si vai de capul nostru ca va acceptam si nu va dam afara in suturi din ministere si alte institutii pe care le ocupati la fel cum romanii ocupau Dacia odata. Macar ei erau pregatiti, nu erau pusi pe pile in posturi, faceau drumuri si poduri pe cand voi opriti metroul. Atat ne duce capul.
Gata ca iar m-am enervat!

vineri, 13 noiembrie 2009

Farmecul Tiganilor sau al romilor.

Auzeam deunazi la radio pe Mihai Toma spunand ca romanii vazandu-i pe tigani ca infractori nu vad decat 1% din ceea ce reprezinta acestia din urma. Nu sunt de acord si toti stim prea bine ca in prezent nici macar tiganii nu mai sunt ceea ce au fost. Pentru mine nu cuvantul rom sau tigan defineste aceasta sa-i spunem nationalitate. In zilele noastre nici ei nu mai sunt ce erau si gloria, farmecul si tot ceea ce ne-a placut vreodata la ei s-a pierdut. A fost sters de foamete, de mizerie, de furt, de crima, de lipsa de cultura de lipsa interesului, de lipsa de vointa. Nu le-am dat nici o sansa si nici ei nu ne iarta. Nu vreau sa ma apuc acum sa analizez manelele, ghiulurile, banii, fustele sau puradeii tiganilor. Vreau sa-mi aduc aminte de partea frumoasa a lor
Filmul Satra


Varianta romaneasca a acestei piese care parca suna si mai bine!


Si in Folk se regasesc ceva reminescente
jitan tiganeasca cenaclul flacara


Tiganii din Balcani



Tiganca altfel - Jimi Hendrix - Gypsy Woman unreleased Woodstock performance


Tigani in Rock
Uriah Heep - Gypsy


Tot in imaginea americanilor prin
Cher - Gypsys Tramps And Thieves


Exclus Inima de tigan sau State de Romania (le-am pus doar pentru un eventual trafic)

miercuri, 11 noiembrie 2009

Seara folk cu Ovidiu Scridon, Catalina Beta si Lemn Dulce



Aseara am petrecut cateva ore deosebite in clubul Mojo din Bucuresti. Am vazut de aproape doi artisti pe care-i mai vazusem doar de la distanta scenei din Vama Veche (festivalul Folk You 2009).
E vorba de Ovidiu Scridon care pentru mine este un nume de baza in grupul noii generatii de muzica Folk. Nu mai stiu exact cum l-am descoperit dar stiu ca imparte un CD audio in masina mea impreuna cu Walter Ghicolescu. CD-ul e foarte intens difuzat de mine catre mine si pasagerii ocazionali sau nu, ai batranului Ford, pentru ca imi place si pentru ca sunt putin tiran. Stilul pe care l-a adoptat Scridon este specific si majoritatea pieselor lui suna intr-un fel anume..... foarte bine.


Catalina Beta, are o piesa speciala Gandacul. Stiam si de ea si acum vazand-o mai de aproape cred fara doar si poate ca are un potential incredibil. Gandacul este o piesa deja consacrata si cred ca in timp vom mai avea parte de surprize placute de la Catalina.


Ea a introdus pe scena si o trupa mai noua Lipscani Band. Incredibili, un sunet placut, forta, muzicalitate si incredere. O nota mare si pentru acesti baieti pe care i-am vazut pentru prima oara. Vocea acestui grup mi s-a parut ca aduce cu cea a vocalistului de la Conexiuni.
Surpriza serii pentru cei prezenti si pentru mine intr-un fel a fost trupa Lemn Dulce.
3 fete din Curtea de Arges dublate la chitara de un baiat au reusit sa faca o figura mai mult decat frumoasa la a doua cantare a lor in Bucuresti. Au fost apreciate de toata lumea inclusiv de cei 2 mari ai serii Ovidiu si Catalina.


In club a fost si Ovidiu Mihailescu (folkist si realizator la radio3net) si sustinerea reciproca a acestor oameni care formeaza noul val in muzica folk dupa celebrii Seicaru, Stepa, Alifantis etc. e incredibila si aduce si mai mult farmec in jurul acestui gen minunat. Cu regret ca nu am avut si aparatul foto, promit sa revin cu amanunte despre Lemn Dulce si alte evenimente din zona muzicii folk pentru ca merita. Ma bucur ca inca folkul nu este un gen comercial, ma bucur ca in cluburi la concertele de gen nu sunt foarte multi oameni, ma bucur ca in aceasta zona nu graviteaza inca multi bani. Ma tem ca altfel magia folkului ar disparea. Imi doresc ca acesti artisti sa poata macar trai decent in Romania facand ceea ce le place... muzica. Chiar daca noi inca nu suntem constienti de asta si nu profitam la maxim, concerte de muzica folk au inceput sa se inatample aici in capitala, din ce in ce mai multe. Accesul e cat se poate de modest dar sentimentele si emotiile sunt maxime. Atat pentru moment, inspiratia nu vine la birou inainte de pauza de masa, cu tot departamentul de marketing foiind in jur:).
Voi reveni!

duminică, 8 noiembrie 2009

Intamplator - soundtrack - muzica de film!


Cautam Scent of a Woman, acel tango incredibil pe care Al Pacino l-a reinventat si pe care eu l-am redescoperit abia acum vre-o 2 ani, intr-un cd prin masina. E vorba despre Astor Piazzolla si ceva ce suna cam asa.


Love Story - Ali MacGraw & Ryan O'Neal - (1970)

The Last Of The Mohicans
Unul dintre cele mai bune filme cu o coloana sonora impresionanta.



Hans Zimmer - Greatest Hits
Hans Zimmer este un nume de care se leaga coloana sonora a multor filme (foarte multe de exceptie). Despre muzica ce sa spunem-sa o ascultam. 10 minute o incursiune prin opera acestui compozitor
Madagascar,- Zoosters Breakout Rain Man - Leaving Wallbrook/On the Road Black Hawk Down - Leave No Man Behind Last Samurai - Idyll's End Gladiator - Earth The Lion King - King of Pride Rock/Circle


Ennio Morricone - asta ascult acum in masina o compilatie cu cateva piese de referinta ale acestei legende.

Acesta nu este un TOP, ordinea e intamplatoare.
O compilatie interesanta gasita pe You Tube in scurta mea incursiune in lumea muzicii de film. Foarte interesant colajul, cu scene si pasaje memorabile, chiar daca nu intreg soudtrack-ul dar unele zone sunt valori inestimabile.

Kill Bill este un film care a beneficiat de una dintre cele mai bune compilatii pentru sunet. Ennio mai sus citat, Nancy Sinatra si chiar Gh. Zamfir.



Best Movie Soundtracks \ Theme Songs Ever Made 1


Asta pentru ca a fost o vreme in care ascultam destul de mult muzica de film.
Era sa inchei tocmai fara

Al Pacino si Scent of a Woman


miercuri, 4 noiembrie 2009

Lucrurile nu devin niciodata mai bune, doar mai rau!

Nu stiu daca e o versiune supra pesimista la cunoscutul citat MEMENTO MORI sau la optimistul TRAIESTE CLIPA. Pur si simplu e un gand nascut in adancul pamantului, unde lumina soarelui nu ajunge niciodata sa alunge umbrele. Aici, unde totul e artificial viitorul nu suna deloc bine.
Lucrurile nu devin niciodata mai bune, nimic nu devine mai bun, totul se intreapta spre rau de la inceput spre sfarsit. Insasi aceasta ultima afirmatie contine semnul descrescator la fel cum nasterea decade putin cate putin spre moarte. Ipoteza care m-a condus spre aceasta afirmatie a fost cea a unei relatii care incepe greu, cu bine dar fara magie, cu obisnuinta in loc de nebunie, cu confort in loc de pasiune. Asta ar putea in teorie sa se transforme odata cu trecerea timpului in ceva mai bun.
Gresit. Lucrurile nu devin niciodata mai bune, doar mai rau sau in cel mai "fericit" caz, raman la fel.
Dimineata in metrou am fost din nou indiscret si am citit peste umar, mesajul pe care o fata il trimitea cuiva. Eu am presupus ca era un AMANT. Nu-ti pot spune acelasi lucru acum, sunt ........ Memoria de elefant m-a lasat si se pare ca nu am fost in stare sa tin minte 2-3 ore un amarat de mesaj de 5 randuri scrise pe un ecran mic de telefon. M-am gandit ca destinatarul e un amant pentru ca numarul lui nu era trecut in agenda ci adaugat din memorie. Mesajul a fost apoi repede sters, dupa trimitere, ca si cum ea ar fi vrut sa stearga din timp orice urma care ar fi putut sa-i dea de gol. Nu va speriati de mine in metrou. Chiar daca sunt indiscret si trag cu ochiul, uit repede detaliile pentru ca ideea parjoleste tot in jurul ei. Toate astea se intampla pe fondul unei angoase teribile fata de soarta omului care alearga tot timpul dupa ceva si de o sila acuta fata de zilele noastre, normele, carierele, modelele si obiceiurile din ziua de azi. Din ce obtii lucruri, din ce primesti responsabilitati, din ce ai, din ce ai mai vrea, e ca un lat ce se strange singur in jurul gatului in timp ce tu singur tragi. E ca nodul acela perfect pe care stiu sa-l fac si eu si multa alta lume. Nu stiu cat ma voi mai conforma, cat voi mai accepta sa alerg spre serviciu, sa stau intr-un loc pentru un bine care va sa vina, sa fiou cuminte si bun pentru o viata de apoi. Resimt o presiune teribila si as vrea sa vina iar vara si marea si plaja. Si ele sunt acum viitor si asta inseamna ca nu vor mai fi bune, doar mai rele.
Ca sa confirmam cumva teoria ar trebui sa folosim exemplele:
Ne nastem - imbatranim deci e mai rau.
Muncim - ne imbolnavim deci e mai rau.
Ne iubim - ne plictisim ..............................
Alergam - obosim.......................................
Progresam - ne dezumanizam..................
Traim in conditii mai bune - dublam stresul.............

Nu sunt impotriva progresului, nu cred ca ar trebui sa stam sa murim de foame dar nu cred nici in echilibru. E atat de firav incat ar fi nevoie de un telescop mult prea mare pentru a putea fi demonstrat. Echilibrul nu e pentru noi oamenii, e un termen artificial inventat de noi la fel ca binele. Sunt momente perfecte care ti-ai dori sa dureze toata viata. Nu se poate, trebuie sa se dezvolte, trebuie sa evolueze, trebuie sa se transforme, sa fie (alceva) si sa nu mai fie (la fel).
Nu regret neaparat trecutul, nu asta e ideea pe care am vrut sa o scot la lumina. "Timpul isi ascute gheara" si din primul moment ne duce spre mai rau.
Pe de alta parte e normal ca pentru a putea compara (rau-mai rau-bine sau mai bine) ai nevoie de o perioada la care sa te raportezi, un moment din timp si spatiu. Nici la asta nu ma refer, chiar daca anul 2007 este mai bun decat 2005 va veni cu siguranta un an 2045 care va fi mai rau decat 2007. Nu exista dubiu pentru asta, fie si momentul cand mori, cand imbatranesti, cand trupul si nici macar sufletul nu ti se mai poate misca. Sunt unii oameni care lasa lucrurile bune la urma, care spera mereu ca va fi mai bine. Optimistii incurabili, asta sunt eu!