Triumful Dragostei este scrisa de Pierre Marivaux, probabil cel mai important autor francez de comedii din secolul al XVIII – lea.
Costumele si jocul actoricesc te introduc destul de repede in secolul in care se petrece actiunea. E vorba de vremurile cand dragostea era considerata sacra si nimic nu era prea mult pentru a ajunge la ea. O poveste buna, o comedie cu mici momente de gandire si putina drama. Un jovial joc al dragostei cu final fericit, nu de hollywood ci de Europa aflata in plin avant al cunoasterii, al filosofiei si al culturii. Vremuri apuse dar idei ramase pentru vesnicie.
Nu povestesc piesa cum nu povestesc nici filmele si cred ca trebuie vazute (si de voi) si eventual apoi discutate.
In Triumful Dragostei minciuna este mijlocul prin care se obtine scopul. Fundalul sonor al piesei este compus de Adrian Enescu si merita o nota la fel de mare ca si piesa in sine. Cele doua se potrivesc atat de bine incat e greu sa mi imaginez piesa fara acesta muzica.
Distributia face roluri minunate, care mai de care mai impresionante. Nu-mi voi permite sa fac referire la un actor anume pentru ca toti au facut in aceasta piesa un rol de exceptie. Tineri sau consacrati actorii din Triumful Dragostei merita cu desavarsire valurilede aplauze de la final ca si toti cei care au participat la acest eveniment teatral, de la regizor pana la decor.
Distributia
Phocion - Clara Vodă
Hermidas - Rodica Lazăr
Hermocrate - Marian Râlea
Agis - Daniel Popa
Leontine - Manuela Ciucur
Arlequin -Adrian Ciobanu
Dimas - Vlad Zamfirescu
Hermidas - Rodica Lazăr
Hermocrate - Marian Râlea
Agis - Daniel Popa
Leontine - Manuela Ciucur
Arlequin -Adrian Ciobanu
Dimas - Vlad Zamfirescu
Regia: Alexandru Darie
Decoruri: arh. Octavian Neculai
Costume: Maria Miu
Muzica: Adrian Enescu
Traducerea şi adaptarea:
Oana Turbatu
PS
Via wikipedia - Pierre de Marivaux
Numele de marivauder, marivaudage (La Harpe , 1799) dat schimbului de vorbe galante şi subtile destinate seducerii unei femei sau unui bărbat