Super veste am primit astazi, Aerosmith vine in Romania intr-un concert mult asteptat de fani. Mi se pare extraordinar evenimentul care se anunta si voi face in asa fel incat sa nu lipsesc. Scrie si pe site-ul oficial Romania – Bucharest – June 18th.
URAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
Pentru unii poate parea tardiv acest concert dar nu cred ca e niciodata prea tarziu sa vezi monstrii sacri ai muzicii rock. Pentru mine cred ca e numai bine si de data asta cred ca-mi voi lua bilete din timp.
Sigur nu se va auzi asa, sigur nu vom fi in stare sa facem show ca japonezii, dar........
Aerosmith Dream On live in Japonia 2002
Nu ma pot abtine sa nu pun si piesa asta din tinerete fara batranete!
Aerosmith-Crazy
Inca una si gata
Aerosmith - Cryin (Live - Argentina 2007)
PS
Nu recomand nimanui sa piarda acest concert, o sa vedeti de ce intr-un post viitor, daca nu trebuie sa ma credeti pe cuvant!
Cred ca va fi revolutie!
joi, 25 februarie 2010
vineri, 12 februarie 2010
2010 Un an mai bun
Asta poate fi vazut un post cu intarziere, tot ce e posibil pentru 
ca suntem deja in a doua luna a anului. Imi aduc aminte ca de revelion si in preajma sarbatorilor mi-am propus ca in 2010 sa fiu un om mai bun sa iau deciziile bune in locul celor rele. In filmul The Imaginarium of Doctor Parnassus (2009) este la un moment dat o scena in care penitenta personajului se identifica mereu cu o alegere. Alegi de a merge la stanga sau la dreapta, de a face sau nu ceva, de a pleca sau nu la drum. Fiecare clipa e o alegere care iti influenteaza viata. Nu ma voi referi la film (cred ca e mai mult in el decat am putut sa vad eu sub scuza oboselii) ci la ceea ce se intampla cu noi, zi de zi, daca ceea ce facem ne multumeste si in ce masura. Nu stiu daca e bine sau nu sa te intrebi asta pentru ca riscul de a nu fi impacat cu tine insuti e foarte mare. Sa spunem ca atitudinea asta nu e deloc stoica si ca e cumva in firea omului sa vrea mereu mai mult. Nu ma refer la ceva anume ci in general ca si tendinta unanima. Un exercitiu interesant cred ca ar fi daca ne-am gandi periodic macar, o data pe saptamana, ce am facut bine. Ce fapte bune am facut, ce alegeri bune ce decizii bune. Recapituland inceputul anului pot spune ca nu prea m-am tinut de plan. Nu am schimbat mare lucru, nici in mine si nici in lume. Nu am salvat pe nimeni si nimic. Muncesc doar mai mult si resimt stresul vietii pe care o poti trai doar in weekend. Se spune despre unii soferi care conduc mai putin ca sunt soferi de weekend, oare noi nu suntem oameni de weekend?
Chiar daca imi voi strica mereu buna impresie pe care o am despre mine, voi continua sa fac acest exercitiu, chiar daca nu e firesc, chiar daca e chinuitor sa vezi ca traiesti in deriva, ca nu faci ceea ce vrei, ceea ce trebuie sau ceea ce ai putea, ar fi bine sau macar ar trebui. Cineva ar putea sa intrebe, ce te opreste? Lumea, obisnuinta, teama, viata, toate se impotrivesc. Cred insa ca o fac doar pentru a face jocul mai atractiv, victoria mai dulce si miza mai mare.
PS: Si filmul The Imaginarium of Doctor Parnassus (2009) cred ca merita o atentie mai mare. Cred ca sunt acolo metafore care pot fi exemplificate mai bine daca nu pricepute mai adanc.
ca suntem deja in a doua luna a anului. Imi aduc aminte ca de revelion si in preajma sarbatorilor mi-am propus ca in 2010 sa fiu un om mai bun sa iau deciziile bune in locul celor rele. In filmul The Imaginarium of Doctor Parnassus (2009) este la un moment dat o scena in care penitenta personajului se identifica mereu cu o alegere. Alegi de a merge la stanga sau la dreapta, de a face sau nu ceva, de a pleca sau nu la drum. Fiecare clipa e o alegere care iti influenteaza viata. Nu ma voi referi la film (cred ca e mai mult in el decat am putut sa vad eu sub scuza oboselii) ci la ceea ce se intampla cu noi, zi de zi, daca ceea ce facem ne multumeste si in ce masura. Nu stiu daca e bine sau nu sa te intrebi asta pentru ca riscul de a nu fi impacat cu tine insuti e foarte mare. Sa spunem ca atitudinea asta nu e deloc stoica si ca e cumva in firea omului sa vrea mereu mai mult. Nu ma refer la ceva anume ci in general ca si tendinta unanima. Un exercitiu interesant cred ca ar fi daca ne-am gandi periodic macar, o data pe saptamana, ce am facut bine. Ce fapte bune am facut, ce alegeri bune ce decizii bune. Recapituland inceputul anului pot spune ca nu prea m-am tinut de plan. Nu am schimbat mare lucru, nici in mine si nici in lume. Nu am salvat pe nimeni si nimic. Muncesc doar mai mult si resimt stresul vietii pe care o poti trai doar in weekend. Se spune despre unii soferi care conduc mai putin ca sunt soferi de weekend, oare noi nu suntem oameni de weekend?Chiar daca imi voi strica mereu buna impresie pe care o am despre mine, voi continua sa fac acest exercitiu, chiar daca nu e firesc, chiar daca e chinuitor sa vezi ca traiesti in deriva, ca nu faci ceea ce vrei, ceea ce trebuie sau ceea ce ai putea, ar fi bine sau macar ar trebui. Cineva ar putea sa intrebe, ce te opreste? Lumea, obisnuinta, teama, viata, toate se impotrivesc. Cred insa ca o fac doar pentru a face jocul mai atractiv, victoria mai dulce si miza mai mare.
PS: Si filmul The Imaginarium of Doctor Parnassus (2009) cred ca merita o atentie mai mare. Cred ca sunt acolo metafore care pot fi exemplificate mai bine daca nu pricepute mai adanc.
joi, 4 februarie 2010
Triumful Dragostei - Piesa de teatru
Triumful Dragostei este prima piesa pe care am filmat-o pentru
teatrul Bulandra.
Triumful Dragostei este scrisa de Pierre Marivaux, probabil cel mai important autor francez de comedii din secolul al XVIII – lea.
Costumele si jocul actoricesc te introduc destul de repede in secolul in care se petrece actiunea. E vorba de vremurile cand dragostea era considerata sacra si nimic nu era prea mult pentru a ajunge la ea. O poveste buna, o comedie cu mici momente de gandire si putina drama. Un jovial joc al dragostei cu final fericit, nu de hollywood ci de Europa aflata in plin avant al cunoasterii, al filosofiei si al culturii. Vremuri apuse dar idei ramase pentru vesnicie.
Nu povestesc piesa cum nu povestesc nici filmele si cred ca trebuie vazute (si de voi) si eventual apoi discutate.
In Triumful Dragostei minciuna este mijlocul prin care se obtine scopul. Fundalul sonor al piesei este compus de Adrian Enescu si merita o nota la fel de mare ca si piesa in sine. Cele doua se potrivesc atat de bine incat e greu sa mi imaginez piesa fara acesta muzica.
Distributia face roluri minunate, care mai de care mai impresionante. Nu-mi voi permite sa fac referire la un actor anume pentru ca toti au facut in aceasta piesa un rol de exceptie. Tineri sau consacrati actorii din Triumful Dragostei merita cu desavarsire valurilede aplauze de la final ca si toti cei care au participat la acest eveniment teatral, de la regizor pana la decor.
Distributia
Regia: Alexandru Darie
Decoruri: arh. Octavian Neculai
Costume: Maria Miu
Muzica: Adrian Enescu
Traducerea şi adaptarea:
Oana Turbatu
PS
Via wikipedia - Pierre de Marivaux
Numele de marivauder, marivaudage (La Harpe , 1799) dat schimbului de vorbe galante şi subtile destinate seducerii unei femei sau unui bărbat
Fotografii realizate de Sorin Badea.
A nu se folosi fara permisiunea autorului!
teatrul Bulandra.Triumful Dragostei este scrisa de Pierre Marivaux, probabil cel mai important autor francez de comedii din secolul al XVIII – lea.
Costumele si jocul actoricesc te introduc destul de repede in secolul in care se petrece actiunea. E vorba de vremurile cand dragostea era considerata sacra si nimic nu era prea mult pentru a ajunge la ea. O poveste buna, o comedie cu mici momente de gandire si putina drama. Un jovial joc al dragostei cu final fericit, nu de hollywood ci de Europa aflata in plin avant al cunoasterii, al filosofiei si al culturii. Vremuri apuse dar idei ramase pentru vesnicie.
Nu povestesc piesa cum nu povestesc nici filmele si cred ca trebuie vazute (si de voi) si eventual apoi discutate.
In Triumful Dragostei minciuna este mijlocul prin care se obtine scopul. Fundalul sonor al piesei este compus de Adrian Enescu si merita o nota la fel de mare ca si piesa in sine. Cele doua se potrivesc atat de bine incat e greu sa mi imaginez piesa fara acesta muzica.
Distributia face roluri minunate, care mai de care mai impresionante. Nu-mi voi permite sa fac referire la un actor anume pentru ca toti au facut in aceasta piesa un rol de exceptie. Tineri sau consacrati actorii din Triumful Dragostei merita cu desavarsire valurilede aplauze de la final ca si toti cei care au participat la acest eveniment teatral, de la regizor pana la decor.
Distributia
Phocion - Clara Vodă
Hermidas - Rodica Lazăr
Hermocrate - Marian Râlea
Agis - Daniel Popa
Leontine - Manuela Ciucur
Arlequin -Adrian Ciobanu
Dimas - Vlad Zamfirescu
Hermidas - Rodica Lazăr
Hermocrate - Marian Râlea
Agis - Daniel Popa
Leontine - Manuela Ciucur
Arlequin -Adrian Ciobanu
Dimas - Vlad Zamfirescu
Regia: Alexandru Darie
Decoruri: arh. Octavian Neculai
Costume: Maria Miu
Muzica: Adrian Enescu
Traducerea şi adaptarea:
Oana Turbatu
PS
Via wikipedia - Pierre de Marivaux
Numele de marivauder, marivaudage (La Harpe , 1799) dat schimbului de vorbe galante şi subtile destinate seducerii unei femei sau unui bărbat
Fotografii realizate de Sorin Badea.A nu se folosi fara permisiunea autorului!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)