Inca de la Descartes indoiala facea parte din
gandire iar gandirea era dovada insasi a existentei. Gandesc deci exist incepe
sa-si piarda paradoxal sensul intr-o lume in care unii gandesc prea mult. Prea
mult nu inseamna neaparat si bine sau la Bine. In randurile de mai jos nu e
vorba de teorii filosofice intemeiate pe logica ci de realitati palpabile bazate pe
slabiciuni umane.
Am observat in ultima perioada o lipsa tot mai acuta a
puterii de decizie. Tot mai multi tineri nu stiu ce vor. Acest lucru nemaintalnit pana acum la o scara
atat de larga ma face sa ma intreb de ce?
Confuzia
Vorbind despre acest subiect cu o prietena care are o copila
in clasele primare mi-a povestit cum ne avand timp sa cumpere un cadou pentru
ultima aniversare fetitei a mers cu ea intr-un magazin si a lasat-o sa si
aleaga singur cadoul. Surpriza, copila a ramas blocata. Nu stia ce sa aleaga.
Prea multe alegeri, variante si posibilitati. Suuuntem o rasa din ce in ce mai
inteligenta si cu toate astea cei mai multi
dintre noi se afla in impas, nu stiu ce vor de la insasi viata. Sa stam
stramb si sa judecam drept cati dintre noi stim ce ne dorim cu adevarat de la
viata? Stau si ma intreb cine are acest interes de a ne face confuzi? Cine se
lupta sa ne faca sa-i alegem? Nu politicienii, desi si acolo se folosesc astfel de manevre
subtile, e vorba de alegerea de la raft. Asta trebuie sa fim, consumatori,
clienti. Nu inchid rationamentul si spun ca orice reclama ne face confuzi. Si
totusi rasa umana a ajuns in acest stadiu.
Manipularea
Nu am descoperit roata dar ca sa intelegem ansamblu trebuie
sa vedem componentele. Reclama de la Orange cu cei doi maimutoi simpatici este
un alt indiciu. Mai multi prieteni cu copii mici mi-au povestit cum aceasta
reclama ajunge foarte repede la copii si cum cei mici sunt practic absorbiti de
ea. Suficient sa auda melodia, daca nu cumva chiar in sunet se afla sa spunem drogul acestei reclame si atentia lor se
indreapta exact catre televizor. Deci se poate, acest mic experiment ne arata
ca putem fi manipulati.
Factorii
Probabil ca abundenta socientatii moderne, cumulata cu
mesajele media, modele promovate si nevoia noastra de a imita ne-au nascut pe
noi. Sunt sigur ca in Africa sau chiar si la noi in mediul rural copii sau
tinerii nu spun niciodata ca nu stiu ce vor. Asta dovedeste ca abundenta
afecteaza aceasta incapacitate de judecata. Atentie, nu e vorba de dorinte care
sa ne indestuleze stomacul sau dorinte de faima, entertaiment ori carnale de
care avem din belsug. Nu sunt oare exact acestea cele mai promovate servicii si
produse? Nu e oare asta ceea ce vedem peste tot in jur? Cred ca da si mai cred
ca cercetatorii englezi mi-ar da dreptate
in cele afirmate mai sus. Generatiile anterioare si-au avut si ele confuzii lor
dar nu la aceasta scara industriala. Astazi totul se face la nivel mare asa ca
si confuzia e pe masura. Sa fie oare nemultumirea o rezultanta a abundentei? Nu e nimic rau in abundenta dar cand rezultatul e confuzia e de rau. Avem tot ce ne trebuie si nu mai stim de ce avem cu adevarat
nevoie.
Lipsa credintei, a sperantei si a principiilor
Acesta este un alt aspect care practic a netezit terenul
pentru aceasta alienare si confuzie. Pierzand cele de mai sus am devenit tabula
rasa pentru ideile noi. Un teren pregatit pentru aceasta noua cultura. Aici nu
mai e nici o cauza, e un efect. Paradoxal pentru ca in inteligenta este vazuta
ca inamicul treimii de mai sus. D-zeu a murit, a spus Nietzsche de mai bine de
100 de ani si lumea a interpretat cum a putut.
Inteligenta speciei nu lasa loc de speranta, probabilitatea omorand
orice urma de a mai spera. La fel se intampla si cu principiile sau morala, nu
pot supravietui inteligentei. Ai parea tampit sa renunti la cariera si bani
pentru ca nu e etic ce faci sau ca e impotriva principiilor tale. Unii o fac,
dar aici e vorba de marea masa. De noi ca societate. E o cursa din care scapa
cine poate. Ma tem ca vom castiga lupta dar pe termen lung razboiul va fi
pierdut pentru ca ei folosesc masele si democratia la fel.
