Proiectul 1000 de lei!

Astazi dupa un smart menu la KFC (un fel de lasata secului ) incepem maratonul. Acest pariu presupune sa cheltuiesc intr-o luna doar 1 000 de lei. Observam cu toti inegalitatea din lume si vremurile tulburi care nu reusesc sa ne trezeasca la realitate. E vorba de cafeaua pentru care unii oameni muncesc din greu o luna de zile si majoritatea culegatorilor castiga sub 2$ pe zi (60 de dolari pe luna) de hainele pe care noi le purtam si cheltuim milioane iar altii lucreaza din greu, le produc si traiesc cu 100 de dolari/luna si alte exemple de acest gen. Nu beau cafea si nu sunt chiar snob dar tot ma simt cumva cu musca pe caciula pentru toate astea asa ca am hotarat sa ma leg de acest pariu si sa fac acest test. Nu sunt cel mai risipitor si nici cel mai  chibzuit, nu sunt cel mai zgarcit dar nici cel mai cheltuitor si cu toate astea trebuie sa incerc macar (exista o voce in noi care spune de ce eu, nu sunt eu cel mai rau, nu am aruncat eu primul piatra, sunt altii mai bogati ca mine, etc.) Revenind la mia de lei (imprumutati de la doamna Mia) trebuie facute cateva precizari:  aproape jumatate din cei 1000 de lei se vor duce pe chirie. Avand in vedere ca am cam tot ce imi trebuie efortul nu ar trebui sa fie prea mare, restul banilor ar trebui sa ajunga pentru intretinere, mancare si daca mai ramane ceva un film sau un teatru, poate un suc in oras o data pe saptamana. Perioada ''contractului'' este de 3 luni si incepe maine pe 3 martie pana pe 3 iunie. Stiu ca nu e o idee originala, nu asta ma intereseaza. Este mai degraba un exercitiu pentru ca foarte multe lucruri bune in viata se invata si nu ne nastem cu ele. Nu am avea de unde sa le avem si daca totusi ar fi asa, unde ne-ar mai fi meritul, indeplinind destinul ca o masina cuminte?!

 Alte detalii tehnice - astazi am cam de 100 de lei benzina in rezervor o cartela de metrou cu 7 calatorii, si vre-o doua validari la ratb (aici nu e problema ca mi se intampla sa mai merg si fara ;))

Mama sa stea linistita ca nu fac asta pentru ca am ramas fara bani :)) ci din ratiuni de risipa.

PS acum pot fi zgarcit cu motiv, fara sa ma mai rusinez de asta :)) si sper sa se incalzeasca afara sa ne putem vedea in parc mai repede decat in carciuma.

Nu faceti asta acasa

Ziua 1

Pe Paul l-am intalnit la trecerea de pietoni. E un domn bine imbracat la aproape 60 de ani pe care nu-i arata deloc. E foarte senin si mimica fetei lui arata o pace interioara de care doar copii mai sunt capabili astazi.

I-a scapat o plasa din mana cand a iesit din super market si eu l-am ajutat sa stranga cateva mere de pe jos. De obicei nu sunt foarte saritor si prefer sa las oamenii sa se descurce singuri dar de data asta am actionat fara sa ma mai gandesc. Omul modern cu mai multe variante in cap (sa-l ajut, sa nu-l ajut, se va simti prost, se va bucura) a fost surclasat de instinct.

-          Asa veti avea cu siguranta o tabula rasa ii spun aplecandu-ma sa adun merele de pe asfalt

Domnul rade sincer si ma priveste cu niste ochi albastrii in care parca s-a strans toata inocenta din lumea.

-          Multumesc de ajutor, cred ca mai usor se  culeg din pom imi spuse, tinandu-se in gluma de spate.

Asa a inceput totul, nici prin gand nu mi trecea atunci ca voi ajunge sa aflu atat de multe despre acest om si ca ceea ce am sa aflu despre el imi va schimba viata atat de mult.

Sotia lui Ana, e plecata la piata imi spune atunci cand ii remarc frumusetea intr-o fotografie de pe birou. Casa e foarte curata dar stilul sau e incremenit in timp. Nimic nu e nou. Totul e perfect ingrijit si modest. Se vede mana unei femei peste tot in aceasta casa. Nu e pic de praf, toate sunt in perfecta ordine. In fotografie amandoi sunt foarte tineri si nici unul nu are mai mult de 25 de ani. Imi spune ca e facuta in vara anului 1983 cand se plimbau cu barca in Cismigiu. Vlad si Corina prietenii Anei din liceu au facut poza dintr o alta barcuta.

Paul pune de un ceai si imi povesteste din ce in ce mai mult despre el si Ana. Firea mea de jurnalist si romantismul exagerat, intotdeauna in cautare de povesti frumoase ma fac sa-i dau apa la moara ba chiar sa-l chestionez usor. Sunt curios cum era iubirea pe vremea aceea, daca s-a schimbat ceva si-l intreb daca s-a gandit vreodata sa fie cu o alta femeie? Imi amintesc ca l-am intrebat asta si pe bunicul meu undeva intr-un interviu pe o castea video, cand mi-am dat seama ca nu va mai fi pentru mult timp intre noi. O intrebare stupida care acum doar cand ma gandesc ca am fost in stare sa intreb asa ceva rosesc instant. Imi dau seama ca raspunsul lui era 99% previzibil si puteam simplu sa nu-l mai intreb si sa ma concentrez pe lucruri mai importante. A spus insa NU, niciodata. Nu se poate zambesc prosteste uluit, rutina, blazajul, atractiile de pe strada, trecutul viitorul, cineva, undeva candva trebuie sa fii nascut un gand, cat de mic. Nu, imi spune inca o data. Convinsc ca minte sau macar ca braveaza il las totusi sa continuie si-l ascult neinteresat. De parca povestea picanta odata risipita nu mai ramanea nimic interesant. Judecata stupida indusa de media imi gasesc repede o scuza in gand. Startul meu conversational rata tocmai povestea dar povestea avea cursul ei, ca un rau care trebuie sa ajunga undeva indiferent de cate ori si cate obstacole ocoleste.

-          Pentru mine ca orice sa se intample e nevoie de gand, imi spune Paul. O ideee care se naste in cap si printe apoi contur. Nimic nu poate fi dincolo de idee si tot timpul am avut in cap ideea ca o iubesc pe Ana. Stiu ca exista si lucruri independente de noi, ca se poate sa fii atras de cineva, ca sunt lucruri mai presus de noi, poate Diavol sau Divinitate care fac jocurile la un alt nivel dar eu eram bolnav de ideea asta. Oricand aparea ceva, chiar si intre noi, imi repetam in gand ca o mantra, O iubesc pe Ana, si totul se linistea ca o apa care mai poarta doar urmele rotunde ale pietrei ce se departeaza din ce in ce mai mult pana cand vor disparea de tot.

-          Interesanta optiune imi spun cu voce tare si el ridica ceaiul de pe foc zambind.

-          Zahar sau miere? ma intreaba de-a dreptul jovial.

-          Miere zic fara sa stau pe ganduri, intotdeauna natural, eco, bio si mai stiu eu ce, zic incurajat sa adopt o dispozitie nefiresc de familiara cu un om pe care l-am cunoscut doar de jumatate de ceas. Simteam ca ne cunoastem de mult si-mi dadeam seama ca asta i se datoreaza in totalitate lui Paul, cel care conduce aceasta relatie si care de fapt a avut si intiativa cu ceaiul din aceasta dupa amiaza frumoasa de toamna. Cu zambetul pe buze si curios peste masura sa vad cum a evoluat aceasta tanara frumoasa si atat de norocoasa in opinia mea, intreb:

-          Aveti copii?

-          Nu imi spune Paul cu un alt zambet frumos. In ochii lui se vedea insa ceva, nici urma de regret ba din contra, o licarire sincera.

-          Ne-a ajuns faptul ca ne avem unul pe altul, apoi nu am mai putut avea, pe vremea aia nu erau atatea metode moderne. Ceaiul dvs. Domnule spune cu o politete putin exagerata si se aseaza multumit langa mine pe canapea.

-          E important tinere sa-ti traiesti viata langa cineva cu care iti e drag dar trebuie si sa constientizezi asta, in fiecare zi. Asta iti va aduce mai multa bucurie. Altfel, fara constientizarea asta continua riscam sa ne pierdem.

-          E ca si cum ne-am aduce in joc si intelectul pe post de martor spun eu exaltat de propria-mi descoperire. Radem amandoi dar imi dau seama ca ideea e frumoasa si continui in emiterea acestor aforisme de weekend. Rationalul e oricum instanta suprema, vointa trebuie sa conduca si nu pasiunile si sentimentele care uneori ne pot face sa ne pierdem mintile, esti deacord?

-          Exact, ai inteles perfect, nu m-am gandit niciodata la asta dar imi dau seama ca am aplicat si am experimentat direct pe viata mea.

-          Aducand ratiunea sa ne valideze sentimentele de fapt ne cam pacalim zic eu desumflat.

-          O pacaleala benefica dragul meu sau poate nu. Rolul intelectului nu e sa desfiinteze sentimentele ci doar sa le accepte pe cele bune si sa le elimine pe celelalte sortite uitarii.

-          Ok, gata cu astea, exista un risc prea mare de a parea seriosi iar ceaiul acesta extraordinar s-ar putea sa nu ne mai placa. El pe noi spun zambindu-i compllice. Mi-am luat la revedere promitand ca am sa ma intorc saptamana viitoare. Simteam ca aici se leaga o prietenie frumoasa.

-          Ziua 2

-           

Miercurea urmatoare ma intorc la apartamentul lui Paul. Casa veche din spatele parcului Cismigiu e luminata frumos in seara asta. Luminile si umbrele se urmaresc incet pe fatada cladirii. Intotdeauna mi s-a parut frumos cum lumina artificiala lumineaza pomii dintr-o gradina. Un spot, ori un bec, un far sau o lanterna pot patrunde printre frunzele unui copac dandu-i parca o alta viata. E ca o haina pe care acesta o imbraca, o iluzie. Aici e probabil acelasi efect caci lumina invaluie si umbrele ascund mult din ferestrele si balcoanele care prind o alta viata decat cea de peste zi. Ca si oamenii, cand se lasa noaptea totul se schimba, asa cum spunea Cehov in Pescarusul ca o tigara si un pahar de vin schimba caracterul unui om eu cred ca noaptea ne ascunde unele lucruri din noi si ne arata altele. Bine dispus cu flori pentru doamna Ana si vin pentru Paul intru in cladirea fantomatica cu usa grea, pregatit sa mai invat ceva din intelepciunea unui cuplu fericit.

Sun la usa si ma intampina Paul cu bratele deschise si aceeasi expresie joviala. Era imbracat cu gust si desi statea in casa, surprinzator de elegant. Ma gandeam ca poate uitasera de intalnirea noastra si se pregateau sa iasa undeva sau poate uitasem eu si trebuia sa mergem toti undeva?

-          Iesim undeva?

-          Nu, vrei sa mergem undeva? Spune Paul mirat.

-          Nu, dar v-am vazut atat de aranjat incat am crezut ca...

-          Eee, hai, las asta si ai grija cu adresarea, e ultima oara cand mai vreau sa aud ca mi te adresezi asa.

-          Zambesc constient de excesul meu de politete nevindecat pana acum, mai ales cu oamenii mai in varsta decat mine. Intind vinul spre el si raman cu florile in mana asteptand cu o privire intrebatoare.

-          A, Ana nu e, imi pare rau, a plecat inca de ieri la Iasi, la sora ei. O sa-i nasca o nepoata si vroiau neaparat sa fie si ea. Stii au o familie foarte unita, orice eveniment important e prilej de adunare.

-          Chiar daca nu ne-am mai fi vazut vreodata prietenia noastra ar fi ramas la fel de intensa.

Femeia asta ma fascineaza, am fost la ei acasa de 3 ori si inca nu am cunoscut-o. Fascinatie in lipsa. Mi s-a intamplat o data chiar sa ma indragostesc de cineva de care mi-a vorbit un prieten cum ca am avea multe lucruri in comun. Evident atunci inainte sa vina avalansa de sentimente am vazut-o. Acum nici macar.

-          Unde e Ana? vreau sa o cunosc.

-          Tinere astazi e plecata la Iasi la sora ei, se intoarce duminica dar cu siguranta vei avea ocazia sa o cunosti. Esti invitat la noi saptmana viitoare oricand vrei, fara sa suni, noi suntem mereu acasa plus ca Anei i-ar face o deosebita placere sa te cunoasca.

-          E la fel de frumoasa presupun, sunteti un nororcos zic eu incercand sa raspund la compliment dar si simtind cumva asta din aerul ce plutea in casa, din vorba lui Paul si din poza de pe birou.

Stiau ca nu se vor desparti vreodata si nu si-au spus asta niciodata. O data el a incercat sa fie viteaz si sa-i spuna ca daca ceva se va intampla cu el ea trebuie sa se recasatoreasca si sa-si traiasca viata in continuare. Daca va fi o alta viata el o va gasi din nou si vor fi iar impreuna dar daca nu va fi macar sa gaseasca pe cineva sa si traiasca batranetile. Doar daca se intampla ceva pana la 60 de ani, ca apoi nu mai are rost draga mea, poti astepta zise el incercand sa faca o gluma si razand sa si acopere teama de acest gand pe care tocmai il constientiza. In acelasi spirit de asa zisa gluma incepu sa se gandeasca cu voce tare la un semn. Ar trebui sa ne facem un semn, un tatuaj sau ceva pe care sa-l stim doar noi si dupa care sa ne regasim in viata urmatoare. Un semn simplu pe care sa-l repetam toata viata asta astfel incat sa reusim sa ni-l amintim si apoi.

-          Nu trebuie sa fie prea simplu spuse razand Ana, apoi alta o sa-l faca din greseala inaintea mea si gata, tu ca prostu te vei indragosti de ea. Rasera amandoi de data asta din toata inima.

-          Dar daca nu vom mai fi la fel, adica sigur nu vom mai fi aceeasi, nu vom mai avea aceleasi corpuri. Daca o sa fiu mai urat sau tu?

-          Nu cred ca va fi o problema asta, acum amandoi suntem sub media de frumusete asa ca daca ne-am gasit acum cu siguranta in urmatoarea cand trebuie sa fim si noi mai prezentabili, macar dintr-un spirit de justitie divina, cu siguranta ne vom regasi.

-          Ok, dar care s afie semnul? Sa ne scarpinam dupa ureche? Rasera din nou.

-          Bine ca nu ai zis altundeva, se ducea de rapa reumatismul asta al nostru. Stiu, zise ea tresarind, semnul nostru va fi...sa se facem conturul ochiului, ochiul drept. Gata, ia incearca, nu e greu, e finut si simplu.

-          Aha, imi place, dar trebuie sa-i gasim si o semnificatie, ochiul e oglinda sufletului asa ca... nu stiu, habar nu am. Inconjurul sufletului? Imbratisarea sufletului, Mangaierea sufletului, asa ii spunem. Bun, acum ca stim ce avem de facut, stim cum sa ne regasim in veci, nu avem de facut decat sa exersam semnul, nu pentru ca nu l-am tine minte sau ca e prea complex ci pentru ca trebuie sa se intipareasca in finta noastra sa devina automatism in urmatoarea viata. Acestea fiind spune ne putem desparti sa mai experimentam si noi viata cu altii zise Paul adoptand o pozitie exagerat de serioasa. Decat sa ne prinda rutina mai bine sa ne despartim acum si sa ne regasim iar la anu de exemplu, ce zici? Sau peste 7-8 ani?

-          Amuzant, zise Ana zambind este tare amuzant iar acum pentru gluma asta iti vei lua si rasplata, si fara sa termine fraza, apuca perna si-l trosni pe Paul direct in cap. Asa incepu o lupta strajnica in care Ana vroia sa-l faca sa sufere iar Paul incerca sa o protejeze uneori de propriile lovituri si la fiecare palma a ei, el ii saruta, obrazul, ori mana care lovise, cealalta cand prima se retragea prea repede, ori piciorul cand se arata in valtoarea luptei.

-          Draga mea cand ai sa obosesti sa te opresti pentru ca eu sigur nu obosesc sa te pup spuse Paul gafaind dupa vre+o 10 minute de incrancenare.

-          Esti prost mi-a spus Ana, stii bine ca noi nu ne vom desparti niciodata. Trebuie doar sa ne dorim asta si asa va fi. Slava domnului zise Paul, pana acum ea a avut dreptate. Si nici macar nu a fost greu. Stii, uneori cred ca poti fi in Iad cu persoana pe care o iubesti si sa te simti ca-n paradis sau invers, poti fi in paradis cu cineva pe care nu l iubesti si a te simti ca-n ia. Ce seee intampla cand esti in iad cu persoana care nu ti place? Rade puternic si bucuros ca ne amuzam iar propun si ultima varianta, daca esti in paradis cu persoana iubita? Deja te-ai scos zic dand conspirativ din cap.

-          Da, casa asta e paradisul pentru mine. Nu exista nimic mai bun pe lume, nici un alt loc in care as vrea sa fiu.

Cand m-am intors din vacanta de iarna, dupa doua saptamani si m-am dus sa-l vizitez din nou pe Paul era o zi destul de rece, si pentru prima oara incepea sa fulguie in Bucuresti. A fost o iarna atipica, neobisnuit de calda si fara zapada pana acum, la sfarsitul lunii ianuarie cand parca natura isi reintra in drepturi dupa o lunga si istovitoare lupta. Ca si cand ceva ce trebuia sa se intample, mult intirziat , poate de vointa omului, se intampla totusi dintr-o alta vointa, mai mare. Doliul din fata usii m-a paralizat, m-am gandit la Ana, inca nu o intalnisem. Nu se poate, aici, in spatele acestei usi cineva murise, nu incapea nici o indoiala, dar cine? Paul s-a sinucis, nu-mi venea sa cred. Vecina de vis a vis mi-a deschis casa care era intr-o dezordine de parca cineva ar fi jefuit-o.

-          Politia a terminat ancheta dar inca nu a apucat nimeni sa faca curat.

Mi-a spus ca de multe ori noaptea, auzea sticle sparte in apartamentul slui Paul, urlete si lovituri infundate si de cateva ori a chemat si politia. Nu era muzica, nu era scandal asa ca l-au atentionat si doar de doua ori l-au amendat cu suma minima. Eram stupefiat, nu-mi venea sa cred.

-          Si Ana? Sotia lui?

-          Nu avea nici o sotie imi spune batrana serioasa si chiar putin alarmata. Nu a fost niciodata casatorit dupa cate stiu eu.

Nu se poate, imi dau seama ca niciodata nu o vazusem pe Ana. Ii arat poza de pe birou si intreb cine e femeia aceea.

-          Nu stiu puiule nu am vazut niciodata o femeie intrand aici in afara de sora lui Madalina.

 Asta e, trebuie sa vorbesc cu ea. Aveti adresa Madalinei?

Nu o am dar am un numar de telefon, mi l-a lasat sa o suna daca e vreodata vre-o problema cu dl Paul dar nu am sunat niciodata, nu am vrut sa deranjez, sunt niste oameni cu atat respect si bun simt, exceptand evident noptile alea ciudate care in ultimul timp erau din ce in ce mai rare. Cheia mi-a lasat-o acum cand cu nenorocirea sa deschid ori de cate ori e nevoie, ei stau la tara, undeva in afara Bucurestiului si era greu sa vina toata ziua buna ziua.

Mi-a dat un bilet pe care era numele meu. Se pare ca a lasat mai multe si unu, era pentru mine.  Ajuta-te sa nu uiti ce e important repeta-ti mereu si traieste asta. Atat, asta era tot ce a scris. Acum imi dau seama ca asta era concluzia intalnirii si discutiilor noastre, insasi esenta vietii lui, filosofia traita si nu doar scrisa. Asta e invatatura lui.

Inchisa intr-un buncar unde sistemul de inchidere din interior s-a defectat. O vede tot timpul si traieste cu ea. Creierul sau a produs-o atat de mult incat o viseaza tot timpul. Au ales drumul lui si nu al ei. A ucis doi oameni, i-au urmarit cu cainii ca pe niste animale haituite. Tot ce au facut a fost sa intervina pe stada cand un tanar era batut de securitate. Au sarit in apararea tanarului si au atras langa ei si alti oameni astfel incat in curand militienii au fost nevoiti sa se retraga fara sa mai faca vre-o arestare. Victoria a fost insa scurta, dimineata s-au intors l-au ridicat pe tanarul cu parul lung si nu se stie cum au ajuns si la ei. La inceput i-au chemat pe rand la audieri. Tanarul a primit 15 ani pentru sfidare iar ei erau pasibili de cel putin 10 ani de puscarie. Stiau insa bine ca o data ce ai ajuns acolo nu mai iesi. Nimeni nu iesise intreg la minte dintr-o astfel de inchisoare. Paul era ingrijorta pentru Ana, stia ca el poate rezista la orice, ii stia mantra dar ea era doar o femeie.

Decid deci exist!

Inca de la Descartes indoiala facea parte din gandire iar gandirea era dovada insasi a existentei. Gandesc deci exist incepe sa-si piarda paradoxal sensul intr-o lume in care unii gandesc prea mult. Prea mult nu inseamna neaparat si bine sau la Bine. In randurile de mai jos nu e vorba de teorii filosofice intemeiate pe logica ci de realitati palpabile bazate pe slabiciuni umane.

Am observat in ultima perioada o lipsa tot mai acuta a puterii de decizie. Tot mai multi tineri nu stiu ce vor.  Acest lucru nemaintalnit pana acum la o scara atat de larga ma face sa ma intreb de ce?

Confuzia

Vorbind despre acest subiect cu o prietena care are o copila in clasele primare mi-a povestit cum ne avand timp sa cumpere un cadou pentru ultima aniversare fetitei a mers cu ea intr-un magazin si a lasat-o sa si aleaga singur cadoul. Surpriza, copila a ramas blocata. Nu stia ce sa aleaga. Prea multe alegeri, variante si posibilitati. Suuuntem o rasa din ce in ce mai inteligenta si cu toate astea cei mai multi   dintre noi se afla in impas, nu stiu ce vor de la insasi viata. Sa stam stramb si sa judecam drept cati dintre noi stim ce ne dorim cu adevarat de la viata? Stau si ma intreb cine are acest interes de a ne face confuzi? Cine se lupta sa ne faca sa-i alegem? Nu politicienii, desi  si acolo se folosesc astfel de manevre subtile, e vorba de alegerea de la raft. Asta trebuie sa fim, consumatori, clienti. Nu inchid rationamentul si spun ca orice reclama ne face confuzi. Si totusi rasa umana a ajuns in acest stadiu.

Manipularea

Nu am descoperit roata dar ca sa intelegem ansamblu trebuie sa vedem componentele. Reclama de la Orange cu cei doi maimutoi simpatici este un alt indiciu. Mai multi prieteni cu copii mici mi-au povestit cum aceasta reclama ajunge foarte repede la copii si cum cei mici sunt practic absorbiti de ea. Suficient sa auda melodia, daca nu cumva chiar in sunet se afla sa spunem  drogul acestei reclame si atentia lor se indreapta exact catre televizor. Deci se poate, acest mic experiment ne arata ca putem fi manipulati.

Factorii

Probabil ca abundenta socientatii moderne, cumulata cu mesajele media, modele promovate si nevoia noastra de a imita ne-au nascut pe noi. Sunt sigur ca in Africa sau chiar si la noi in mediul rural copii sau tinerii nu spun niciodata ca nu stiu ce vor. Asta dovedeste ca abundenta afecteaza aceasta incapacitate de judecata. Atentie, nu e vorba de dorinte care sa ne indestuleze stomacul sau dorinte de faima, entertaiment ori carnale de care avem din belsug. Nu sunt oare exact acestea cele mai promovate servicii si produse? Nu e oare asta ceea ce vedem peste tot in jur? Cred ca da si mai cred ca cercetatorii englezi  mi-ar da dreptate in cele afirmate mai sus. Generatiile anterioare si-au avut si ele confuzii lor dar nu la aceasta scara industriala. Astazi totul se face la nivel mare asa ca si confuzia e pe masura. Sa fie oare nemultumirea o rezultanta a abundentei? Nu e nimic rau in abundenta dar cand rezultatul e confuzia e de rau. Avem tot ce ne trebuie si nu mai stim de ce avem cu adevarat nevoie.

Lipsa credintei, a sperantei si a principiilor

Acesta este un alt aspect care practic a netezit terenul pentru aceasta alienare si confuzie. Pierzand cele de mai sus am devenit tabula rasa pentru ideile noi. Un teren pregatit pentru aceasta noua cultura. Aici nu mai e nici o cauza, e un efect. Paradoxal pentru ca in inteligenta este vazuta ca inamicul treimii de mai sus. D-zeu a murit, a spus Nietzsche de mai bine de 100 de ani si lumea a interpretat cum a putut.  Inteligenta speciei nu lasa loc de speranta, probabilitatea omorand orice urma de a mai spera. La fel se intampla si cu principiile sau morala, nu pot supravietui inteligentei. Ai parea tampit sa renunti la cariera si bani pentru ca nu e etic ce faci sau ca e impotriva principiilor tale. Unii o fac, dar aici e vorba de marea masa. De noi ca societate. E o cursa din care scapa cine poate. Ma tem ca vom castiga lupta dar pe termen lung razboiul va fi pierdut pentru ca ei folosesc masele si democratia la fel.

Noaptea de Sanziene

Fulger noaptea

Fragment de agenda - Logica fenomenului a trai.

 Inainte de a renunta la interviul cu Dalai Lama ''Despre fericire,viata si multe altele'' pentru ultima saptamana a unicului Zeu am gasit ceva intr-un caiet. E luat din context dar sper sa fie cu sens. Citez:

Nu poti trai instinctual sau doar sentimental, ar fi o prostie la fel de mare cum ar fi si sa traiesti numai rational, fara sentimente. Un triunghi cu 3 colturi. Eliminand astfel extremele ramane doar calea de mijloc, mix de fructe...cu cat mai multe culori cu atat mai sanatos :)
Dar cine stie unde este acest mijloc? Un milimetru mai la stanga si balanta s-a inclinat intr-o parte si ai devenit un sentimentalist, un milimetru la dreapta si balanta nu mai sta, esti un bolovan fara suflet. Lasandu-ne prada acestui joc al teoretizarii am putea spune ca viata e ca si mersul pe sarma, doar ca nimeni nu moare daca paseste in laturi. Acest exercitiu de logica nu trebuie sa ne sperie. Unii reusesc sa o faca, sa mearga in echilibru perfect, deci nu e imposibil.

PS
 Nu trebuie sa mergem mai departe fara sa stim unde. Atunci incet incet ne vom departa de mijloc si vom incepe sa ne imaginam alte stari de echilibru.

Se pare ca undeva am pierdut unu din cele 3 care formau triunghiul (instinct, sentiment si ratiune) si am ramas cu  la 2 care sa se balanseze spre ratiune si sentiment. Intoarcerea inapoi de la 3D la 2 D :) 

Sa fie nuanta de gri care s-a pierdut?

All that heaven allows

Un film clasic pe care l-am vazut datorita unui curs online de pe coursera.com. Cursul l-am rata, dar am ramas cu o bruma de ceva....All that heaven allows e un castigat si face parte din categoria filmelor vechi si bune. A fost introdus in curs pentru ca e unul dintre primele filme color iar culorile sunt deosebite dar are si o poveste frumoasa. Vi-l recomand cu drag. Mai ales voua celor care recomandati la randul vostru filme bune. L-as pune in aceeasi colectie cu  It's a Wonderful Life, film alb negru pe care l-am pus intr-un post acum vad .......mai bine de 2 ani. Ce mai trece vremea. Feriti-va de filme proaste :). All that heaven allows e online pe you tube.

Obiceiuri necurate

Obiceiuri necurate este o piesa tanara lansata in 2012 la teatrul Bulandra cu o generatie noua de actori tineri care ne dau sperante. In aceste clipe cand scena teatrului romanesc pierde pe rand marile sale legende avem nevoie sa credem ca exista oameni care sa incerce sa umple golul imens. Piesa regizata de Mihai Constantin este o comedie americana contemporana scrisa de Tom Smith un nume cat se poate de ...american. Nu va asteptati la o piesa care sa va intoarca ,,metafizicul pe dos'' dar pregatiti-va sa radeti. Un ras sanatos si simplu de cele mai multe ori de situatiile create de autor. Exista in aceasta piesa de teatru cateva neintelegeri care dau drumul actiunii si amuzamentului. Actiunea se petrece intr-o manastire de maici unde ajunge o veste tulburatoare. Vaticanul vrea sa inchida toate manastirile care nu produc suficiente fonduri. Cum la manastirea noastra sunt doar 3 maici..........e clar. Chiar daca ar coase cat 10 maici ele tot nu pot produce suficienti bani sa salveze manastirea. Doar daca nu cumva maicutele au un as in maneca. De aici in colo va las sa descoperiti povestea sigur fiind ca nu am divulgat deloc ceva care sa va risipeasca placerea de a savura aceasta piesa care face cel putin cat un film de box office la cinema. Mergeti asadar la teatru si vedeti Obiceiuri necurate si spuneti-ne parea voastra.

Distribuţie:

Părintele Chenille GELU NIŢU
Maica stareţă VICTORIA DICU
Sora Philamena STELIANA BALACIANU
Sora Augusta CORINA MOISE
George ANDREI RUNCANU
Paul THOMAS CIOCŞIRESCU
Sally ANDREEA MATEIU
Sora Mary Catherine ALINA VIOR

 

Concert Manawor, Megadeth, Europe, Mötley Crüe, Motorhead sau OST 2012

Titlul alternativ nefolosit doar din ratiuni de optimizare ,,Vis de tinerete tarzie''.

Cu mai bine de 10 ani in urma nu puteam decat sa sper ca am sa vad vreodata aceste trupe in concert. Eram in liceu sau in primii ani de facultate si viata dintr-un oras mic de provincie nu putea nici sa imagineze un astfel de concert. Anii au trecut si iata ca weekendul care tocmai a trecut s-a intamplat. Dupa Metallica, Deep Purple si AC/DC iata ca a venit si randul legendelor: Manawor, Megadeth, Europe, Mötley Crüe, Motorhead. Un eveniment mai degraba decat un concert, o pagina de istoriea muzicii rock pentru mine si probabil si pentru altii.

Ziua 1.
Am mers pe seara si am prins Dimmu Borgir, o trupa de black metal care in liceu m-ar fi impresionat mai tare, dar asa am facut loc pustilor care sper sa treaca la un moment dat de aceasta perioada :) black. Vedetele serii au fost bineintele Motley Crue, o trupa nascuta in acelasi an cu mine. Un sunet adevara, nu prea stiam piese dar se vede de departe stilul heavy metal curat aproape neclintit in decenii. Nu au trecut neobservate nici fetele

Seara a doua a insemnat Manowar, cap de afis dar Europe nu m-a impresionat prin voce si Carrie, pe care o stiam. Aici am vazut cei mai multi copii si mi am dat seama ca asta este generatia care a crescut cu aceste trupe. Aici m-am ofticat ca nu am un aparat mai bun pentru ca acesti copii erau pur si simplu minunati, la fel ca si piesa celor de la Europe.

Manowar nu s-a dezmintit si ne-a rupt urechile....Mari si tari, putin prea tari pentru mine dar sunt parte din noi. Detinatorii celui mai puternic sound nu puteau decat ''Blow your speakers'' so Carry On



Ziua a 3 a.

Am mers ceva mai devreme si am prins si Lake of Tears, o trupa buna, nu la fel de faimoasa dar destul de cunoscuta (tot din liceu-o gramda de lucruri s-au intamplat atunci :)) A urmat Megadeth care a rupt la fel ca si Manowar cu o seara inainte. Una dintre cele mai bune piese a lor este fara indoiala A tout le monde...si pentru mine e suficient motiv ca Mustaine sa rateze Metallica. Pana acum cred ac ascultat-o de 9 ori azi :)

Citate - aiurea

Exista oameni care vor sa iubeasca si pe acestia ii voi numi egoisti si exista oameni care vor sa fie iubiti iar pe acestia ii voi numi slabi.


M-am rugat mereu sa iubesc pe cineva si m-am rugat sa fiu iubit dar nu am stiut niciodata ca trebuie sa ma rog si pentru simultaneitate.

Cand Taraboi s-a dus, in lumea asta s-a lasat linistea. Nu mai aud, nu mai simt si nu mai vad decat gri.

Whitney Houston

A fost o vreme cand eram atat de mic incat nu puteam ajunge singur la bara din parc.
Atunci cand jucam bambilici pe noi cei mai mici, altcineva trebuia sa ne ridice sus, pana la bara rece si prea groasa pentru palmele noastre de copii, de care stateam agatati apoi incercand sa respingem mingea. Doi dintre noi atarnam de bara si alti doi baieti loveau mingea cam de la 15 metri incercand sa o bage in poarta pe care noi o aparam. Din strada sau de la bloc paream probabil 2 rufe puse la uscat balansandu-se de 2-3 ori in sfortarea de a lovi mingea cu picioarele si de a nu cadea de pe bara. Acest joc noi il numeam bambilici dar nu despre asta e vorba. Pe atunci eram gelos pe Kevin Costner si impresionat de vocea si frumusetea ei. Cred ca desi percepeam realitatea am fost totusi vre-o luna indragostit de ea. Asta atunci cand vorba cantecului... eram mai tanar si la trup curat. Cine n-a fost? Astazi ajung fara probleme la bara de batut covoare care nu mi se mai pare nici atat de inalta si nici de groasa. Palmele mele cuprind bara si nu mai sunt gelos pe Kevin Costner, nici ca un copil si nici ca un adult. Nu mai sunt indragostit copilareste de ea dar inca imi place Whitney Houston. Mereu va ramane in memoria mea legata de acele momente.

Nici nu mai vreau sa fiu bodyguard!


PS Whitney Houston e mai mult........




si mai mult........

The Adjustment Bureau film si sountrack

Am vazut acest film la o recomandare dar ceea ce m-a impresionat a fost soundtrack-ul

Filme asiatice!

V-am mai spus despre aceste filme si va mai dau doua exemple. Varianta asiatica la A walk to remember se numeste

A Moment to Remember

Un alt film recomandat este Confessions din 2010, un film japonez cat se poate de interesant!

Filme din Koreea de Sud

La recomandarea prietenului meu specialistul in filme am vazut doua ecranizari de exceptie din aceasta zona care se remarca din ce in ce mai bine. Am vazut de multicel filemele asa ca doar sa sa va fac recomandarea fara prea multe detalii, ca intotdeauna nu va recomand nici trailere inainte de a vedea filmele. E vorba de Memories of Murder (2003) si ceva mai actualul The Chaser (2008). Ambele filem au note bune pe imdb si bine meritate.

Personal mi-a placut mai mult The chaser chiar daca nu sunt un mare fan al geului thriller.



Detalii si trailer pentru Memories of Murder gasiti aici.