Radu Duda speranta pentru Romania!

Radu Duda candideaza la presedentia Romaniei. Am o senzatie pozitiva in acest sens si il voi vota pe acest om. Daca regele nu a vrut sau nu a putut sa scape aceasta tara acum 10-15 ani, poate ca Romania are nevoie de un Print. Una peste alta cred intr-un independent chiar daca Oprescu, in care imi pusesem ceva sperante a dezamagit. Pentru Radu Duda este o oportunitate sa-si dovedeasca valoarea ca om. Nu sunt obiectiv si trec peste acuzatiile de coruptie sau cele de colaborare cu securitatea. Las trecutul in urma pentru a spera la un viitor mai bun. Nu-mi pasa nici de jocurile politice care se presupune ca ar sta in spatele candidaturii lui. Mi-a placut discursul sau desi nu sunt genu care sa citeasca printre randuri si sa analizeze toate cuvintele. Prefer sa analizez faptele si sa cred in om.

Pentru cei care vor sa afle mai mult despre principele Radu Duda, informatii mult mai obiective si valoroase. Candidatura unui independent la presedintie este garantia exercitarii nealterate a mandatului.

Site-ul oficial al noului candidat poate fi vazut aici.
Am vazut familia regala de cateva ori la Manastire unde sunt ingropati cativa dintre conducatorii tarii. Cred ca am si o filmare de la o vizita mai neoficiala, care nu a fost anuntata in presa fara multimi de oameni si aglomeratie. A fost un moment frumos. Nu cred ca are sanse reale dar tot il sustin. Nu mai cred in partide. Nu mai vreau sa stiu de haite, de adunaturi de interese si comisioane, de datorii de tip mafiot, de favoruri si alte magarii. De aia nu cred nici in Obama pentru ca e prea ''frumos'' sa fie adevarat. E un candidat perfect care apare din studiul consilierilor si cercetarile de piata. O marioneta ma tem. Daca as gandi la rece nu as avea incredere nici in Radu Duda si probabil ca nu am, dar sper.


Ma tem ca suntem prea mitocani pentru a fi condusi de un PRINT.

Nu cred ca va avea ocazia sa demonstreze ceva.

Totusi il voi vota.

Imi place sa pariez pe cauze pierdute daca pierzi iti poti spune ca era deja pierduta batalia dar daca ajungi sa castigi, atunci succesul e cu atat mai dulce pentru ca a fost greu sau aproape imposibil.

Puiul de gugustiuc!

Prietenii mei fac si cresc copii. Eu am ramas inca undeva in trecut si cresc doar animale. Am prieteni in toate stadiile de parinti. Mame si tati cu copilasi de cativa anisori si altii care urmeaza sa devina. Probabil, mai devreme sau mai tarziu si eu ma voi alatura grupului. Deocamdata inteleg sentimentul patern dar nu-l am. Nu poti avea un copil asa cum ai un animal de companie, un pet. Cat as tine la Miti de exemplu, nu e un copil. Cred ca un copil trebuie sa fie mai mult, mult mai mult. Nu vreau sa aprofundez pentru ca nu puii de om sunt subiectul pe care mi l-am propus astazi. Nu prea am mai scris in ultimul timp pentru ca:
1. simt ca nu am inspiratie (asta daca am avut vreodata),
2. m-am mutat si am treburi serioase precum montatul masinii de spalat
3. ma tine din scris gugu. El e subiectul de azi:
Nu imi plac pasarile in mod special, toate animalele sunt frumoase in felul lor. Sunt departe de a face o pasiune pentru pasari, desi tata creste porumbei pe care din cand în cand îmi mai vâră pe gât sa le dau drumu de la Bucuresti sa se intoarca acasa in zbor. Gugu, e un pui de gugustiuc, gasit de cineva, cazut probabil din cuib. L-am luat saptamana trecuta la mine si in week-end am fost la Arges si a trebuit sa mearga si el. El e responsabilitatea acum, manaca fortat si bea apa cu seringa. E mofturos si sper sa traiasca si sa zboare liber, sa-si vada de viata lui normala de gugustiuc. Face mizerie in balcon, face nazuri la mancare si din cand in cand mai zboara unu sau doi metri. M-am mutat de la copacul cu 2 gugustuci intr-o zona cu multi pomi si o gramada de pasari. Uneori nu te lasa sa dormi dimineata, ceea ce imi place pentru ca nu vreau sa dorm mult, mi se pare ca irosesc timpul, nu ca l-as consuma extraordinar cand sunt treaz. Am ales sa umplu de poze, pentru ca am renuntat la camera video in favoarea aparatului (acum mi se pare ca nu am miscare in imagni). Si mai pun poze pentru ca nu prea am cuvinte. E criză.

Nu vreau sa fac un PET din el, are ceva salbatic in el si cred ca e mai bine sa fie asa. Dupa catei si pisicute a venit si randul unei pasari sa locuiasca in adapostul temporar de la ''RSPCA''
Una peste alta chiar cred ca o sa devin fotograf de gugustuci. Asta pana se face putin mai cald si iesim la ‘’vanat’’ de alte animale.

Alte specimene din zona. Faptul ca sunt obisnuiti cu oamenii mi-a permis sa ma apropii destul de mult. PS. Uneori, in toate chestiunile, e posibil doar sa fie o problema de implicare, de a-ti da silinta mai mult. Sunt prea multe secrete ale vietii, prea multe teorii, variante si idei.

Alte articole cu gugustiuci:

Giugiuleala!

Prieteni inairipati!