Super veste am primit astazi, Aerosmith vine in Romania intr-un concert mult asteptat de fani. Mi se pare extraordinar evenimentul care se anunta si voi face in asa fel incat sa nu lipsesc. Scrie si pe site-ul oficial Romania – Bucharest – June 18th.
URAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
Pentru unii poate parea tardiv acest concert dar nu cred ca e niciodata prea tarziu sa vezi monstrii sacri ai muzicii rock. Pentru mine cred ca e numai bine si de data asta cred ca-mi voi lua bilete din timp.
Sigur nu se va auzi asa, sigur nu vom fi in stare sa facem show ca japonezii, dar........
Aerosmith Dream On live in Japonia 2002
Nu ma pot abtine sa nu pun si piesa asta din tinerete fara batranete!
Aerosmith-Crazy
Inca una si gata
Aerosmith - Cryin (Live - Argentina 2007)
PS
Nu recomand nimanui sa piarda acest concert, o sa vedeti de ce intr-un post viitor, daca nu trebuie sa ma credeti pe cuvant!
Cred ca va fi revolutie!
joi, 25 februarie 2010
vineri, 12 februarie 2010
2010 Un an mai bun
Asta poate fi vazut un post cu intarziere, tot ce e posibil pentru 
ca suntem deja in a doua luna a anului. Imi aduc aminte ca de revelion si in preajma sarbatorilor mi-am propus ca in 2010 sa fiu un om mai bun sa iau deciziile bune in locul celor rele. In filmul The Imaginarium of Doctor Parnassus (2009) este la un moment dat o scena in care penitenta personajului se identifica mereu cu o alegere. Alegi de a merge la stanga sau la dreapta, de a face sau nu ceva, de a pleca sau nu la drum. Fiecare clipa e o alegere care iti influenteaza viata. Nu ma voi referi la film (cred ca e mai mult in el decat am putut sa vad eu sub scuza oboselii) ci la ceea ce se intampla cu noi, zi de zi, daca ceea ce facem ne multumeste si in ce masura. Nu stiu daca e bine sau nu sa te intrebi asta pentru ca riscul de a nu fi impacat cu tine insuti e foarte mare. Sa spunem ca atitudinea asta nu e deloc stoica si ca e cumva in firea omului sa vrea mereu mai mult. Nu ma refer la ceva anume ci in general ca si tendinta unanima. Un exercitiu interesant cred ca ar fi daca ne-am gandi periodic macar, o data pe saptamana, ce am facut bine. Ce fapte bune am facut, ce alegeri bune ce decizii bune. Recapituland inceputul anului pot spune ca nu prea m-am tinut de plan. Nu am schimbat mare lucru, nici in mine si nici in lume. Nu am salvat pe nimeni si nimic. Muncesc doar mai mult si resimt stresul vietii pe care o poti trai doar in weekend. Se spune despre unii soferi care conduc mai putin ca sunt soferi de weekend, oare noi nu suntem oameni de weekend?
Chiar daca imi voi strica mereu buna impresie pe care o am despre mine, voi continua sa fac acest exercitiu, chiar daca nu e firesc, chiar daca e chinuitor sa vezi ca traiesti in deriva, ca nu faci ceea ce vrei, ceea ce trebuie sau ceea ce ai putea, ar fi bine sau macar ar trebui. Cineva ar putea sa intrebe, ce te opreste? Lumea, obisnuinta, teama, viata, toate se impotrivesc. Cred insa ca o fac doar pentru a face jocul mai atractiv, victoria mai dulce si miza mai mare.
PS: Si filmul The Imaginarium of Doctor Parnassus (2009) cred ca merita o atentie mai mare. Cred ca sunt acolo metafore care pot fi exemplificate mai bine daca nu pricepute mai adanc.
ca suntem deja in a doua luna a anului. Imi aduc aminte ca de revelion si in preajma sarbatorilor mi-am propus ca in 2010 sa fiu un om mai bun sa iau deciziile bune in locul celor rele. In filmul The Imaginarium of Doctor Parnassus (2009) este la un moment dat o scena in care penitenta personajului se identifica mereu cu o alegere. Alegi de a merge la stanga sau la dreapta, de a face sau nu ceva, de a pleca sau nu la drum. Fiecare clipa e o alegere care iti influenteaza viata. Nu ma voi referi la film (cred ca e mai mult in el decat am putut sa vad eu sub scuza oboselii) ci la ceea ce se intampla cu noi, zi de zi, daca ceea ce facem ne multumeste si in ce masura. Nu stiu daca e bine sau nu sa te intrebi asta pentru ca riscul de a nu fi impacat cu tine insuti e foarte mare. Sa spunem ca atitudinea asta nu e deloc stoica si ca e cumva in firea omului sa vrea mereu mai mult. Nu ma refer la ceva anume ci in general ca si tendinta unanima. Un exercitiu interesant cred ca ar fi daca ne-am gandi periodic macar, o data pe saptamana, ce am facut bine. Ce fapte bune am facut, ce alegeri bune ce decizii bune. Recapituland inceputul anului pot spune ca nu prea m-am tinut de plan. Nu am schimbat mare lucru, nici in mine si nici in lume. Nu am salvat pe nimeni si nimic. Muncesc doar mai mult si resimt stresul vietii pe care o poti trai doar in weekend. Se spune despre unii soferi care conduc mai putin ca sunt soferi de weekend, oare noi nu suntem oameni de weekend?Chiar daca imi voi strica mereu buna impresie pe care o am despre mine, voi continua sa fac acest exercitiu, chiar daca nu e firesc, chiar daca e chinuitor sa vezi ca traiesti in deriva, ca nu faci ceea ce vrei, ceea ce trebuie sau ceea ce ai putea, ar fi bine sau macar ar trebui. Cineva ar putea sa intrebe, ce te opreste? Lumea, obisnuinta, teama, viata, toate se impotrivesc. Cred insa ca o fac doar pentru a face jocul mai atractiv, victoria mai dulce si miza mai mare.
PS: Si filmul The Imaginarium of Doctor Parnassus (2009) cred ca merita o atentie mai mare. Cred ca sunt acolo metafore care pot fi exemplificate mai bine daca nu pricepute mai adanc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)