Primavara in imagini de Pomi infloriti.

De Paste am ajuns si la tara, cred ca ajung cam in 80% din cazurile in care ajung acasa. Stiu ca acolo s-a nascut familia mea, bunicii mei sunt toti acolo. Si ai mamei si ai tatalui meu sunt foarte aproape. Unii pe un deal, altii pe altu. Simt ca fac parte din acel loc si am petrecut destul timp acolo si nicioadata nu aveam sa mai muncesc cum am muncit acolo. Fac parte din generatia care si-a petrecut vacantele de vara la tara, la fan si la baie, la udat gradina si la discoteci sambata seara la o distanta de 5 km facuti de cele mai multe ori pe jos.
Ciresul cel mare de la bunici.

Cand ma gandesc la minunatia care era la tara in acea zi de primavara si cand vad pozele imi vine in cap o piesa de la Tudor Gheorghe - Au innebunit salcamii!



Tudor Gheorghe - Au innebunit Salcamii

Flori de măr.



In gradina la noi. Flori de cais cred.


Nu stiu de ce sunt dar au o alta culoare.

Infloresc si padurile.

Satul de sus din deal de la bunici.

O livada cu meri inflorita pe drumul spre tara.

Daca e nevoie recunosc ca la ultimele 2 poze am folosit si putin Photoshop nu de alta dar inca nu strunesc asa bine aparatul.

De ce iubim femeile? lectura audio!

Aseara l-am vazut pe Mircea Cartarescu la emisiunea Garantat 100%. Banuiam ca e el dar am fost sigur abia cand prezentatorul i-a spus pe nume. De ce iubim femeile, este cartea pe care eu o asociez cu numele acestui autor. Nu am citit-o decat pe diagonala pentru ca am avut asteptari foarte mari. Nu judec opera unui scriitor dar ce mi-a ramas in cap este doar pasajul acela de la final. Daca ar fi fost un film , acesta ar fi fost trailerul. E singura varianta pe care am gasit-o si cum din lipsa de timp si inspiratie nu mai folosesc camera video, il redau asa cum e el postat.


Lectura lui Adrian Pintea a fost primul contact cu aceasta scriere si ceea ce m-a facut sa-mi doresc sa aflu mai mult. Am rasfoit cartea in cateva seri incercand in zadar sa regasesc ideile enuntate in acest fragment. Apoi m-am gandit la aceast pasaj ca la un artificiu, ca la o strategie de marketing. Era evident ca un astfel de text, cu totul si nimic, cu lucruri comune si amuzante va prinde. Intr-un fel asta a aruncat un val de umbra asupra sentimentului initial. O analiza atenta a textului si a afirmatiilor te fac sa-ti dai seama ca nu esti deacord cu toate si ca nu sunt cele mai frumoase cuvinte spuse vreodata. Si totusi Cartarescu a surprins ceva, voluntar cred, infinitatea de motive pentru care noi iubim femeile. Si totusi nu numarul conteaza, toate aceste motive, toata insiruirea ar fi putut la fel de bine sa fie doar unu. Intr-un fel pentru mine asta inseamna un Alpha si Omega. Totul si nimic, infinitul, magia si tot ce deriva din titlu daca eliminam intrebarea si-l transformam in afirmatie. In jocul asta totul e posibil si cred ca viceversa e valabila si ca daca ar fi fost altfel, tot le-am fi iubit, pentru ca asa ne e dat, oricat am vrea sa credem ca noi, altcineva a hotarat asta inaintea noastra. Acel cineva s-a asigurat ca va fi asa facandu-ne sclavii sexuali ai femeii. E un vers frumos care mi-a venit in minte, cantat de Stefan Iordache pe care il ascult cu drag in masina spre disperarea tuturor.
Te trezesti intr-o dimineata
Robul ei pentru o viata





Stefan Iordache - Ah femeia

Pentru cei care nu gusta melodia sa stiti ca Stefan Iordache are piese si mai frumoase si am ramas surprins sa vad ca Ratha care nu s-a nascut in Romania, apreciaza foarte tare aceasta voce si e printre putinii care se bucura cu mine de acest CD in masina.

Probabil ca sunt multe de spus despre femei dar....nu mai am chef si stai......


Daca a venit vorba de femei, e o carte pe care am rasfoit-o duminica dimineata in casa unor prieteni, cand m-am trezit mult prea devreme (am vazut si rasaritul dupa mult timp). S-a mai intamplat ca dupa mai multe pahare baute cu drag sa raman peste noapte si dimineata, pana sa se trezeasca ei sa rasfoiesc cate o carte din biblioteca. De data asta mi-a atras atentia Barbatii, dragostea si sexul o carte moderna si amuzanta pe care cred ca ar trebui sa o citeasca orice femeie si poate chiar si barbatii. Nu o consider manual si nici nu cred in manuale dar e funy.

Gata, masa e gata!

Natura si natural sau DE CE

Natural este ca un urs polar sa atace si poate chiar sa omoare un caine. Asta e unul dintre lucrurile pe care nu le-am inteles la lumea asta in care traim. De ce D-zeu a facut animale carnivore, de ce se lupta pentru hrana, de ce unul trebuie sa se hraneasca cu altul. Nu pot sa judec aceasta decizie dar nu-mi place si nu o inteleg. Nu stiu cum ar fi daca ursul ar manca doar iarba sau leul ar paste impreuna cu gazela in savana dar stiu ca nu-mi place sa vad NATURA dezlantuita. Lucrurile astea firesti pentru animale, omor pentru hrana, lupta pentru supravetuire si reproducere sunt unele dintre lucrurile la care as vrea sa aflu DE CE? Stiu ca sunt multe altele la care ne intrebam mereu DE CE dar mai stiu ca asta e intrebarea unui om slab si nu vreau sa exagerez cu ea. Sunt sigur ca in imensa-i intelepciune Creatorul lumii ar fi putut gasi o solutie mai buna. Ca asta de exemplu


Polar bears and dogs playing Ursi polari si caini jucandu-se!
Filmarea am vazut-o prima oara pe site-ul unui ziar national, nu mai stiu care.

Revenind la intrebarea omului slab, DE CE, mi-am adus aminte si de piesa de la Vama Veche cu acelasi nume, din vremurile bune ale acestei trupe.


Vama Veche De Ce

Cafeneaua!

Am vazut Cafeneaua de 2 sau 3 ori. E un spectacol care merita sa fie vazut si de 10 ori. O comedie incredibila cu elemente de profunzime si seriozitate cruda. Pentru mine CAFENEAUA a fost descoperirea actorului Horatiu Malăele. Il stiam bineinteles de la televizor, din scenete si alte momente televizate dar niciodata nu m-a impresionat. Aproape ca ceea ce se vede la televizor cu el ii face un deserviciu. Daca il placeti pe Horatiu Malăele la TV mergeti sa-l vedeti la teatru, o sa va placa si mai mult, daca nu va place la TV mergeti la teatru, o sa va schimbati parerea despre el si o sa-l asezati acolo unde ii este locul, printre cei mai buni actori ai nostri. Revenind la spectacolul care da titlul acestui articol, nici nu trebuie sa va puneti problema daca merita. Nu dezamageste, se rade in hohote si cel mai important, se aplauda de drag, de placere. Nu-mi plac aplauzele, in general mi se par vulgare, dar sunt momente cand ele sunt exact ceea ce ai nevoie pentru ati exprima respectul si recunostinta. Nu va ganditi la teatru ca la un serviciu pe care il primiti in schimbul banilor, e mult mai mult. Un moment in care am fost placut surprins de aplauze a fost la finalul filmului Nunta Muta, regizat de acelasi Horatiu Malăele. Cu atat mai mult cu cat era film si la Mall.
In Cafeneaua alaturi de Horatiu mai joaca Emilia Popescu (minunata) si Dana Dogaru o actrita foarte buna si respectata in lumea teatrului. Fiind mai pusti am descoperit-o mai tarziu dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Emilia Popescu e mult mai buna decat in orice sceneta de la TV.
O piesa cu 3 personaje si cei care au prejudecati cum ca sunt putini actori sa stea linistiti, nu simti ca ar fi putini.

Louise
Dana Dogaru
Janet
Emilia Popescu
Wally
Horaţiu Mălăele

Spectacolul este un hohot continuu de ras, un ras curat, frumos nu dobitoc asa cum vezi astazi la orice colt de program tv. O poveste de familie, de destine unite de intamplare, de prietenie si iubire. Nu am cuvinte sa mai laud acest spectacol asa ca va invit sa-l vedeti si sa ma sustineti sau sa ma contraziceti.

Intamplator am vazut ca spectacolul se joaca maine la sala Izvor a teatrului Bulandra. E putin probabil sa se mai gaseasca bilete dar e o piesa care merita programata, asteptata si savurata. Mai multe cuvinte frumoase la adresa acestei piese de teatru sunt si pe pagina oficiala a site-ului teatrului.
Cum spuneam, am vazut piesa de cel putin 2 ori si cred ca o voi mai vedea dupa un timp si mi s-a parut extraordinar faptul ca cei 3 actori traiesc rolurile si se bucura de ele, i-am vazut zambind usor nu pentru rol ci pentru ei si mi-am dat seama ca se bucura de, si in aceste roluri.

Radu Duda speranta pentru Romania!

Radu Duda candideaza la presedentia Romaniei. Am o senzatie pozitiva in acest sens si il voi vota pe acest om. Daca regele nu a vrut sau nu a putut sa scape aceasta tara acum 10-15 ani, poate ca Romania are nevoie de un Print. Una peste alta cred intr-un independent chiar daca Oprescu, in care imi pusesem ceva sperante a dezamagit. Pentru Radu Duda este o oportunitate sa-si dovedeasca valoarea ca om. Nu sunt obiectiv si trec peste acuzatiile de coruptie sau cele de colaborare cu securitatea. Las trecutul in urma pentru a spera la un viitor mai bun. Nu-mi pasa nici de jocurile politice care se presupune ca ar sta in spatele candidaturii lui. Mi-a placut discursul sau desi nu sunt genu care sa citeasca printre randuri si sa analizeze toate cuvintele. Prefer sa analizez faptele si sa cred in om.

Pentru cei care vor sa afle mai mult despre principele Radu Duda, informatii mult mai obiective si valoroase. Candidatura unui independent la presedintie este garantia exercitarii nealterate a mandatului.

Site-ul oficial al noului candidat poate fi vazut aici.
Am vazut familia regala de cateva ori la Manastire unde sunt ingropati cativa dintre conducatorii tarii. Cred ca am si o filmare de la o vizita mai neoficiala, care nu a fost anuntata in presa fara multimi de oameni si aglomeratie. A fost un moment frumos. Nu cred ca are sanse reale dar tot il sustin. Nu mai cred in partide. Nu mai vreau sa stiu de haite, de adunaturi de interese si comisioane, de datorii de tip mafiot, de favoruri si alte magarii. De aia nu cred nici in Obama pentru ca e prea ''frumos'' sa fie adevarat. E un candidat perfect care apare din studiul consilierilor si cercetarile de piata. O marioneta ma tem. Daca as gandi la rece nu as avea incredere nici in Radu Duda si probabil ca nu am, dar sper.


Ma tem ca suntem prea mitocani pentru a fi condusi de un PRINT.

Nu cred ca va avea ocazia sa demonstreze ceva.

Totusi il voi vota.

Imi place sa pariez pe cauze pierdute daca pierzi iti poti spune ca era deja pierduta batalia dar daca ajungi sa castigi, atunci succesul e cu atat mai dulce pentru ca a fost greu sau aproape imposibil.

Puiul de gugustiuc!

Prietenii mei fac si cresc copii. Eu am ramas inca undeva in trecut si cresc doar animale. Am prieteni in toate stadiile de parinti. Mame si tati cu copilasi de cativa anisori si altii care urmeaza sa devina. Probabil, mai devreme sau mai tarziu si eu ma voi alatura grupului. Deocamdata inteleg sentimentul patern dar nu-l am. Nu poti avea un copil asa cum ai un animal de companie, un pet. Cat as tine la Miti de exemplu, nu e un copil. Cred ca un copil trebuie sa fie mai mult, mult mai mult. Nu vreau sa aprofundez pentru ca nu puii de om sunt subiectul pe care mi l-am propus astazi. Nu prea am mai scris in ultimul timp pentru ca:
1. simt ca nu am inspiratie (asta daca am avut vreodata),
2. m-am mutat si am treburi serioase precum montatul masinii de spalat
3. ma tine din scris gugu. El e subiectul de azi:
Nu imi plac pasarile in mod special, toate animalele sunt frumoase in felul lor. Sunt departe de a face o pasiune pentru pasari, desi tata creste porumbei pe care din cand în cand îmi mai vâră pe gât sa le dau drumu de la Bucuresti sa se intoarca acasa in zbor. Gugu, e un pui de gugustiuc, gasit de cineva, cazut probabil din cuib. L-am luat saptamana trecuta la mine si in week-end am fost la Arges si a trebuit sa mearga si el. El e responsabilitatea acum, manaca fortat si bea apa cu seringa. E mofturos si sper sa traiasca si sa zboare liber, sa-si vada de viata lui normala de gugustiuc. Face mizerie in balcon, face nazuri la mancare si din cand in cand mai zboara unu sau doi metri. M-am mutat de la copacul cu 2 gugustuci intr-o zona cu multi pomi si o gramada de pasari. Uneori nu te lasa sa dormi dimineata, ceea ce imi place pentru ca nu vreau sa dorm mult, mi se pare ca irosesc timpul, nu ca l-as consuma extraordinar cand sunt treaz. Am ales sa umplu de poze, pentru ca am renuntat la camera video in favoarea aparatului (acum mi se pare ca nu am miscare in imagni). Si mai pun poze pentru ca nu prea am cuvinte. E criză.

Nu vreau sa fac un PET din el, are ceva salbatic in el si cred ca e mai bine sa fie asa. Dupa catei si pisicute a venit si randul unei pasari sa locuiasca in adapostul temporar de la ''RSPCA''
Una peste alta chiar cred ca o sa devin fotograf de gugustuci. Asta pana se face putin mai cald si iesim la ‘’vanat’’ de alte animale.

Alte specimene din zona. Faptul ca sunt obisnuiti cu oamenii mi-a permis sa ma apropii destul de mult. PS. Uneori, in toate chestiunile, e posibil doar sa fie o problema de implicare, de a-ti da silinta mai mult. Sunt prea multe secrete ale vietii, prea multe teorii, variante si idei.

Alte articole cu gugustiuci:

Giugiuleala!

Prieteni inairipati!