Ford - Gran Torino

E vorba in cea mai mare parte de filmul lui Clint Eastwood Gran Torino. L-am vazut acum ceva vreme si mi-am adus aminte de el acum cand am facut curat in PC si l-am sters. Nu mai scriu DVD, criza a afectat serios colectia de filme. Nu stiu daca mi-a placut filmul pentru ca am un ford, unu vechi care se incinge in trafic si care e departe ca si stil de mult aclamatul Gran Torino (masiana). Un film simplut regizat de Clint Eastwood in care joaca rolul principal, Sergiu Nicolaescu:). Au si ei eroii lor buni la toate. De data asta insa am ramas impresionat de stilul simplu si curat al regizorului pensionar. Mi-a placut si jocul lui si cred ca e unul dintre cele mai bune filme ale sale. De ceva vreme nu am mai vazut filme asa ca inainte, de cand m-am mutat sunt mai responsabil si nici vorba de cota zilnica de film. Abia daca am timp si chef de 2 degete de vin seara, inainte de culcare. Sunt sigur ca voi reveni la filme, poate mult mai pretentios cu timpul meu dar voi reveni. Putin si bun, asa zice si tata.

Gran Torino un film care se invarteste in jurul unei masini, simbol al Americii clasice. O masina care reprezinta o generatie, trecuta, aproape de final, prost inteleasa uneori, dar care se sacrifica tot timpul pentru cei dragi. Intr-un fel e vorba de ai nostrii, de parinti. Desi in film relatia batranului Clint cu familia sa se deterioreaza si mai tare dupa moartea sotiei. E un dur, un om inchis in el, care vorbeste putin dar face multe. Un fel de Rambo (1) care a supravietuit pana in zilele noastre si care parca a reusit sa se deghizeze pana acum, sa treaca neobservat si mai ales neschimbat de societatea moderna. Ca el mai sunt doar tinerii aceia asiatici pe care ii intalneste si pentru care face gestul suprem. Societatea actuala, nepoata, ii vede masina lui ca pe un lucru cool. E singurul lucru interesant pe care vede la acest om. Parca e si o diferrenta intre moda si felul in care masina a fost apreciata la vremea ei, de eroul nostru si felul in care aceeasi masina e apreciata azi de moda care a revenit. Un film care merita vazut si pe care eu l-as nota cu un 8,50. Intotdeauna depinde cum te uiti la film, cu ce dispozitie si ce chef. Intotdeauna The beauty is in the eyes of the beholders, Frumusetea e in ochii celui care o priveste. De aia Ford-ul meu, chiar daca e Mondeo si nu Garn Torino va fi mereu cel mai bun si cel mai frumos indiferent de cate ori ma va lasa in drum si la cati km de casa. Nu e nici suficient de veche sa fie o clasica nici destul de noua incat sa fie o masina buna. E exact asa cum trebuie sau sunt eu un stoic.