marți, 14 ianuarie 2014

Decid deci exist!



Inca de la Descartes indoiala facea parte din gandire iar gandirea era dovada insasi a existentei. Gandesc deci exist incepe sa-si piarda paradoxal sensul intr-o lume in care unii gandesc prea mult. Prea mult nu inseamna neaparat si bine sau la Bine. In randurile de mai jos nu e vorba de teorii filosofice intemeiate pe logica ci de realitati palpabile bazate pe slabiciuni umane.
Am observat in ultima perioada o lipsa tot mai acuta a puterii de decizie. Tot mai multi tineri nu stiu ce vor.  Acest lucru nemaintalnit pana acum la o scara atat de larga ma face sa ma intreb de ce?

Confuzia
Vorbind despre acest subiect cu o prietena care are o copila in clasele primare mi-a povestit cum ne avand timp sa cumpere un cadou pentru ultima aniversare fetitei a mers cu ea intr-un magazin si a lasat-o sa si aleaga singur cadoul. Surpriza, copila a ramas blocata. Nu stia ce sa aleaga. Prea multe alegeri, variante si posibilitati. Suuuntem o rasa din ce in ce mai inteligenta si cu toate astea cei mai multi   dintre noi se afla in impas, nu stiu ce vor de la insasi viata. Sa stam stramb si sa judecam drept cati dintre noi stim ce ne dorim cu adevarat de la viata? Stau si ma intreb cine are acest interes de a ne face confuzi? Cine se lupta sa ne faca sa-i alegem? Nu politicienii, desi  si acolo se folosesc astfel de manevre subtile, e vorba de alegerea de la raft. Asta trebuie sa fim, consumatori, clienti. Nu inchid rationamentul si spun ca orice reclama ne face confuzi. Si totusi rasa umana a ajuns in acest stadiu.

Manipularea
Nu am descoperit roata dar ca sa intelegem ansamblu trebuie sa vedem componentele. Reclama de la Orange cu cei doi maimutoi simpatici este un alt indiciu. Mai multi prieteni cu copii mici mi-au povestit cum aceasta reclama ajunge foarte repede la copii si cum cei mici sunt practic absorbiti de ea. Suficient sa auda melodia, daca nu cumva chiar in sunet se afla sa spunem  drogul acestei reclame si atentia lor se indreapta exact catre televizor. Deci se poate, acest mic experiment ne arata ca putem fi manipulati.

Factorii
Probabil ca abundenta socientatii moderne, cumulata cu mesajele media, modele promovate si nevoia noastra de a imita ne-au nascut pe noi. Sunt sigur ca in Africa sau chiar si la noi in mediul rural copii sau tinerii nu spun niciodata ca nu stiu ce vor. Asta dovedeste ca abundenta afecteaza aceasta incapacitate de judecata. Atentie, nu e vorba de dorinte care sa ne indestuleze stomacul sau dorinte de faima, entertaiment ori carnale de care avem din belsug. Nu sunt oare exact acestea cele mai promovate servicii si produse? Nu e oare asta ceea ce vedem peste tot in jur? Cred ca da si mai cred ca cercetatorii englezi  mi-ar da dreptate in cele afirmate mai sus. Generatiile anterioare si-au avut si ele confuzii lor dar nu la aceasta scara industriala. Astazi totul se face la nivel mare asa ca si confuzia e pe masura. Sa fie oare nemultumirea o rezultanta a abundentei? Nu e nimic rau in abundenta dar cand rezultatul e confuzia e de rau. Avem tot ce ne trebuie si nu mai stim de ce avem cu adevarat nevoie.

Lipsa credintei, a sperantei si a principiilor
Acesta este un alt aspect care practic a netezit terenul pentru aceasta alienare si confuzie. Pierzand cele de mai sus am devenit tabula rasa pentru ideile noi. Un teren pregatit pentru aceasta noua cultura. Aici nu mai e nici o cauza, e un efect. Paradoxal pentru ca in inteligenta este vazuta ca inamicul treimii de mai sus. D-zeu a murit, a spus Nietzsche de mai bine de 100 de ani si lumea a interpretat cum a putut.  Inteligenta speciei nu lasa loc de speranta, probabilitatea omorand orice urma de a mai spera. La fel se intampla si cu principiile sau morala, nu pot supravietui inteligentei. Ai parea tampit sa renunti la cariera si bani pentru ca nu e etic ce faci sau ca e impotriva principiilor tale. Unii o fac, dar aici e vorba de marea masa. De noi ca societate. E o cursa din care scapa cine poate. Ma tem ca vom castiga lupta dar pe termen lung razboiul va fi pierdut pentru ca ei folosesc masele si democratia la fel.