Oprescu si cainii vagabonzi!

Din cand in cand ma mai loveste spiritul civic si incep sa cred ca lucrurile se pot schimba in bine. O data am trimis o scrisoare primarului general (candidat la presedentie) Sorin Oprescu. Cand am facut curat in cașcușator am zis sa nu o sterg si sa o arhivez aici pe blog, sa vad peste ani si ani ce Naiv am fost, in tinerete.

Buna seara, ma numesc ........... am 27 de ani si locuiesc in Bucuresti sectorul 6. Sunt jurnalist ca si pregatire si acum activez in domeniul maketingului online. Nu o sa insist asupra mea pentru ca problema in care va contactez este cea a orasului Bucuresti - cainii vagabonzi. Va rog sa nu ma trimite-ti la primarul de sector pentru ca dupa 5 ani in presa nu am incredere in nimeni din politica, dvs. sunteti un fel de ultim mohican. Va solicit o audienta sau va rog sa urgentati rezolvarea acestei probleme, e pacat de oameni si de aceste animale. Toata lumea are de suferit. Parerea mea personala este ca responsabilizarea cetateanului este primul pas in rezolvarea acestei probleme, donatiile, si implicarea voluntarilor putand sa acopere o mare parte din fondurile necesare rezolvarii acestei probleme. In cazul in care doriti si credeti ca aceasta problema poate fi eradicata, va asigur de sprijinul meu absolut gratuit in promovarea acestui plan in mediul online, predominat de tineri. In cazul in care mi-o veti cere si sunteti un om drept care sa se implice in rezolvarea problemelor oamenilor si gospodarirea capitalei voi elabora si un plan detaliat. Sunteti prima persoana in care am incredere si careia ii incredintez aceasta ideee. Prin comunicare, spijinind asociatiile si responsabilizand cetatenii, implicand tinerii, cred ca putem rezolva o datat pentru totdeauna aceasta problema.

Multumesc, o seara buna!

Am primit si un raspuns pe undeva, cu o eventuala intalnire, nu s-a concretizat niciodata!

Se incumeta cineva sa numere cainii?


Din aceleasi vremuri, alti caini aceeasi oameni.

M-am mutat cateva strazi mai incolo, in apropiere de piata veteranilor. Aceeasi situatie la intersectia cu Iuliu Maniu.

Bucurestiul e o jungla periculoasa plina de animale agresive.

Nu stiu cine este primar in sectorul 6, acolo unde locuiesc, dar cu siguranta e cel putin nepasator. Stiu cine e primar general (Oprescu) dar ma tem ca nu face nimic altceva decat sa vorbeasca frumos(o sa va spun intr-un alt articol de ce).

Sunt un iubitor de animale. Cei care ma cunosc stiu asta. Le pretuiesc mai tare pe cele fara stapan pentru ca ele au nevoie de oameni mai mult decat celelalte.

Ieri am fost atacat pentru a doua oara de o haita de maidanezi. Absolut fara nici un motiv, la ora 8,20 dimineata , cand plecam spre munca, unu, doi, trei si apoi 7-8, nu mi dau seama cati erau au sarit la mine, la nici 50 metri de scara blocului.

Motivul : Poate ca aveam gluga pe cap, sau poate ca era prea devreme. Nu stiu si sincer nimeni nu cred ca poate oferi un motiv plauzibil. Cert este ca nu sunt un om extraordinar de viteaz dar nici fricos si m-am aparat cum am stiut mai bine, punandu-ma cu spatele intr-o masina, cautand bolovani, care atunci cand ai nevoie de ei , parca au intrat in pamant, si alte metode specifice luptei cu animalele semisalbaticite. Am reusit pana la urma sa-l lovesc cu un picior pe un mascul feroce care se apropiase prea mult de picioarele mele si care altfel nu as mai fi putu sa-l controlez dandu-i posibilitatea sa se infrupte oricand din blugii si glezna mea. Sincer a fost un episod foarte neplacut si ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca in locul meu era un copil sau o femeie, sau oricine altcineva care nu stia ce sa faca. De fapt am vazut o femeie care ramasese blocata la scena la care fusese martora. Se uita fix si parca nu-i venea sa creada. In acele momente mi-as fi dorit sa am o bata. Nu sunt un tip dur si nu mi place violenta dar am simtit lipsa unei bate cu care sa ma apar. Atunci aceste animale, instabile si imprevizibile si-ar fi invatat lectia. Nu sunt genu care sa puna otrava dar trebuie sa se faca ceva.

Imi place sectorul 6, imi place zona in care locuiesc dar cainii comunitari sunt o problema care nu este nici pe departe rezolvata. Am vazut cateva exemplare crotaliate, cu semne in urechi. Sunt sigur insa ca nimeni nu le-a evaluat comportamentul inainte sa le elibereze. Poate sunt eu nebun si m-am uitat prea mult la Animal Planet dar totusi in ritmul asta niciodata nu se va rezolva problema asta.

Mie nu-mi vine sa cred ca o administratie nu e in stare sa rezolve o astfel de problema. De fapt e mult mai simplu, daca nu pot sa recunoasca simplu ca sunt incapabili si sa-si dea demisia. Asta sigur nu se va intampal dar ce facem noi, cetatenii ? Nimic ?
Stam si ne uitam ? Eu spun nu, si mai spun ca trebuie sa cerem imperativ, demisia sau rezolvarea acestor probleme.

Nu cred in eutanasierea animalelor, nu e vina lor ca au ajuns pe strada, dar trebuie adunate in adaposturi, evaluate sau date spre adoptii. Stiu ca e criza si nu e un moment bun pentru nici un fel de donatie. Dar nu cred ca e ok sa traim in jungla. Nu e deloc boem si nici poetic. Ma gandesc acum la miile de bucuresteni muscati de caini, chiar trebuie sa fim complici la asta?

Unde e presa noastra centrala ? Zilnic as merge la usa primarului sa-l intreb de asta. Zilnic l-as parodia pe el si consiliul local pana cand ar catadicsi sa-si miste dosurile si sa-si faca treaba. Chiar asta e jurnalistul de azi ? Prefera sa vorbeasca cu un parinte indurerat si sa-i ceara amanunte despre fiul sau ucis si la sfarsit sa spuna MULTUMESC.
Hai sa ne trezim cu totii si sa facem, nu sa ne uitam.