Pasari si iar pasari!

Nu sunt vre-un mare fotograf si nici vre-un specialist in biologie dar imi plac pasarile si din cand incerc sa le prind o clipa si pe camera foto. Un moment care cred ca daca era prins cu o camera mai performanata ar fi fost si mai interesanta. Natura violenta surprinsa din intamplare.

Incercand sa identific anumite pasari am cautat pe google ciocarlia si am ajuns la blogul unui om care se pare ca este tot ceea ce eu nu sunt in primele randuri ale postului. Se pare ca blogul ofera spatiu si oamenilor care au ceva de spus si aratat. Daca vreti sa vedeti pasari si sa mai si stiti ce vedeti aruncati un ochi aici.

PS
Vinovata de macel e Cotofana (Pica pica) Pasarea neagra cu abdomenul, spatele si umerii aripilor alb, coada lunga de cca. 25 cm. Se întâlneste în toata tare pâna în zona montana inferioara, în lunci si zavoaie. Iarna se aduna în grupuri mici.

Produce pagube. (asta am vazut)

Prieteni inaripati!

Ceva s-a intamplat astazi. Acum cateva saptamani cred ca a murit un gugustuc din perechea care statea in copacul din fata blocului si manca la fereastra mea. Cred ca am avut aceasta relatie toate anotimpurile si am prins impreuna primavara, vara, toamna si iarna, eu aici si ei acolo impreuna. Ma gandeam la ei ca la o pereche de oameni cu sentimente, sot si sotie. Cand doar unul venea la masa sau dormeau despartiti, unul pe o creanga si altul mai incolo, ma intrebam ce s-a intamplat de s-au certat. Ce lucruri sau ce fiinte ar fi putut interveni intre ei. Nu reuseam sa-i recunosc deloc, sa-i disting, care e ea si care e el. Am vazut zapada cazand pe ei, am vazut frunzele verzi, galbene si apoi disparute si ei tot acolo. Erau ca o certitudine, fiinte apropiate, creaturi prietene.

Dupa o vreme de lipsa unul dintre ei a sosit cu penele de pe cap ca arse si mai tarziu am vazut un deget taiat. Atunci am stablit ca el e masculul, nu pentru ca as fi avut o certitudine stiintifica, ci pentru ca el ar fi trebuit sa sufere pentru ea, sa se sacrifice in locul ei. In fine, pentru o vreme totul a revenit la normal. Eu aici, ei acolo, intre noi pungi cu arpacas din Cora, uneori chiar si grau de acasa, de la porumbeii tatei sau paine, pentru un meniu cat mai diversificat. De salate si apa a ramas sa se descurce ei. Dupa o vreme am inceput sa vad ca ea (ceea care credeam eu ca e ea) a inceput sa dormiteze (pircote) in plina zi, mai inatai in pom, apoi la fereastra mea, ceea ce mi s-a parut foarte ciudat. Statea chiar cu spatele la fereastra, o pozitie in care nu era deloc in garda si simteam ca o pot prinde oricand. Era atat de greoaie in miscari, parea slabita si bolnava. Am atins-o la un moment dat si acum imi pare rau ca nu am prins-o sa o duc la medic. Puteam sa fac asta, dar nu am facut-o. In cateva zile ea a disparut de tot. El a mai continuat sa ma viziteze o perioada scurta, apoi a plecat si el. M-am gandit ca el crede ca eu am omorat-o pentru ca am incercat atunci sa o prind. Am atins-o si in ultimul moment a zburat. Daca as fi fost hotarat, puteam sa o prind……………


Spuneam ca azi s-a intamplat ceva pentru ca din nou au venit doi gugustuci. Prima oara unul si apoi, dupa ce am pus mancare, de nicaieri a aparut si celalalt. M-am uitat dupa degetul taiat, dar nu e la niciunul. Par mult mai tineri si sper ca sunt puii pentru care cei doi adulti au lipsit o perioada lunga. Au venit sa inchida cercul…………..noua generatie.
Si totusi imi pare ca exista printre ei unul cu degetul taiat. Ceea ce inseamna ca e el si ca sunt sanse mari sa fie si ea. Sau sa fie alta acum in viata lui ?

Pentru toate pasarile (cel mic din rucsac), cateii loviti de masini si flamanzi si pisicile din lac sau din copac. Miti e campionul si toti ceilalti sunt prietenii nostri.