Cai salbatici in Delta!

A se citi cu piesa asta pe play.



ROLLING STONES - Wild Horses

Din intamplare am dat astazi peste o stire care mi-a placut si care m-a facut sa-mi planific o excursie in Delta in aceasta vara. Este vorba despre cai salbatici. E un lucru pe care vreau sa-l vad si care mi se pare atat de extraordinar astazi cand ne inconjoara fire, cabluri, retele, tehnologie si multa imagine. Intotdeauna mi-au placut animalele si caii sunt in top, in cazul in care as putea sa fac unu. Abia astept sa se faca cald, sa ma urc in the old Ford si sa merg acolo. Nu mai zic ca m-am gandit ca ar fi frumos sa-i duc la tara, macar o parte din ei, pentru ca acolo cam strica mediul natural. Cred ca macar 100 de cai as putea duce la tara. Gata, termin cu prostiile si pun o parte din articolul care mi-a placut asa tare. Felicitari pentru subiectul abordat si informatia aparuta astazi in Gandul. Voi completa doar cu cateva poze si filmulete de pe tube.
Mustangul de România - Gandul

Estul salbatic din Delta Dunarii e populat de aproximativ 3.600 de cai salbaticiti. Urati de localnici pentru ca le distrug gradinile, de ong-urile de mediu - ca rod scoarta copacilor din padurea Letea si abatorizati nu demult de italieni pentru salam, mustangiii neaosi au inceput sa fie studiati stiintific ca si comportament si impact asupra arealului doar in ultimii trei ani si jumatate.

Stefan Raileanu, medic veterinar si cercetator stiintific la Institutul National de Cercetare Delta Dunarii din Tulcea, s-a transformat in aparatorul lor dupa ce i-a surprins in cateva ipostaze care dovedesc un comportament social fascinant: „Au simtul turmei foarte ascutit, armasarul dominant avand nu numai rolul de sef al haremului, dar si de paznic al grupului. Cand am urmarit odata o turma, armasarul a creat o diversiune fugind intr-o directie ca sa ne tinem dupa el, iar iapa dominanta a luat-o cu restul grupului in directia opusa, cautand un loc de ascunzis pentru femele si manji. Vazand ca nu pic in capcana si ca in continuare ma tin ca scaiul dupa turma, armasarul a schimbat tactica. S-a intors, s-a oprit in fata mea la doi metri si batea din picioare, amenintandu-ma sa nu ma mai tin dupa grup”.


Trezit in zori de zi de urletele fioroase si plesniturile puternice ale apei, a scos capul din cort si a vazut doi armasari care se bateau pentru suprematie. Erau un tanar in jur de cinci ani si seniorul de 12-13 ani pe care voia sa-l detroneze: „Se luptau pentru haremul intreg, adica 14 iepe, nu pentru una singura. Credeti ca-i asa ca la noi? Probabil ca tanarul era fiul lui, ca amandoi erau negri ca taciunii si tintati. S-au batut timp de trei zile. Nu intr-una. Mai faceau pauze cand erau terminati si noaptea se bagau in apa sa-si dezumfle ranile, unul intr-un colt al baltii, altul in cealalta parte. Calul domestic n-are mintea asta si capacitatea asta de a se autoconserva astfel incat sa se gandeasca sa se duca in apa, ca e rece si-i alina durerea. Daca vedeati expresia luptei terminate, cand batranul era lovit, insangerat, iar tanarul – mai insangerat decat batranul, ca armasarul batran era mai puternic si stia sa loveasca mai bine... Insa vointa celui tanar l-a rapus pe armasarul dominant, care dupa trei zile de lupta pur si simplu s-a culcat la pamant si a oftat, ca si cum ar fi zis «nu mai pot». Iar atunci tanarul nu l-a lovit, a sforait de doua-trei ori deasupra lui curatandu-si caile respiratorii, a stat vreo doua-trei minute sa se asigure ca batranul nu se mai scoala si a plecat cu grupul”.

In sezonul de nasteri, cand iepele incep sa-i toarne armasarului plozi, acesta devine stresat si capabil de acte nerumegate indeajuns: „In primele zece zile de la fatare, armasarii sunt cei mai iscusiti soldati, incercand sa omoare manjii nou nascuti, iar iepele se transforma in caini de paza, aparandu-si manjii de armasarii care-i ataca de teama concurentei de mai tarziu. De obicei, armasarii reusesc sa omoare acei manji ai caror mame sunt la prima fatare si n-au instinctul matern foarte bine dezvoltat. Dupa a doua - a treia fatare, iapa devine atat de apriga incat isi va apara manzul si de sacalii care bantuie in haite prin delta”.

Calul umbla-n gasca cu mistretul
Calul si mistretul din delta se cam ignora vara, dar iarna sunt tovarasi la catarama: „Am inghetat iernile stand la panda ca sa-i observ si sa dovedesc chestia asta. Calul nu baga copita atat de adanc in pamant cat baga mistretul ratul cand rama dupa radacini de plante si rizomi. Grupurile de cate 25 de porci mananca cat le trebuie si in spatele lor turme de 8-10 cai asteapta in urma lor pana acestia isi servesc masa. Cred ca atunci cand se satura de lujeri de stuf uscati caii isi zic: «Hai sa ne intalnim cu prietenii nostri mistretii si sa mancam si noi o prajitura». Si ii cauta, dom’ne! Umbla pe cararile mistretilor pana dau de ei. Daca umblati iarna prin delta, o sa intalniti carari de mistreti cu copite de cal. Ii pacalesc chiar si pe vanatori care vin, iau urma copitei de mistret si, dupa o vreme, cand vad ca pe carare apar si urme de copite de cal, vanatorii fac drum intors, crezand ca turma de cai a speriat porcii facandu-i sa se ascunda. Da’ de unde? Caii trec pe-acolo si mistretii n-au nicio taina fata de ei, ca-s baieti buni de-ai lor”.

Fiindca o parte din etologi se indoiesc de capacitatea cailor de a ajunge la rizomii ingropati adanc sub pamant, Stefan Raileanu le explica tactica folosita de cabalinele salbaticite: „Mistretul scormoneste cateodata si pana la 15 centimetri in pamant dupa rizomi. Pamantul fiind destelenit de mistret, pe urma lui vine calul care bate si el la picior pana mareste groapa, apoi da la o parte pamantul cu buza superioara pe care o incordeaza foarte bine si cu dintii extrage usor si delicat radacinile. Scormonirea solului e posibila fiindca muschii de la buzele cailor sunt foarte puternici si mobili, spre deosebire de ai vacii, care are o mobilitate redusa la buze si face prehensiunea doar cu limba”.

Cabalinele fac excursii nutritionale in padurea Letea
Padurea Letea, monument al naturii, e inconjurata cu un gard de sarma ghimpata pentru ca vacile, caii si porcii sa n-o mai distruga mancand scoarta copacilor care apoi se usuca si mor. In mod ciudat, din loc in loc au aparut sparturi in gard, imposibil de facut de catre cai, prin care acestia se strecoara in rezervatia naturala plimbandu-se pe sub coroanele stejarilor brumarii batrani de cinci veacuri, in timp ce caprioarele zburda in jurul lor.

Romantismul imaginii piere daca ne gandim ca in zona Letea se estimeaza ca traiesc circa 2.000 de cai salbaticiti care mananca lujerii de copacei, amenintand rezervatia. Caii, in opinia lui Stefan Raileanu, sunt gasiti tapi ispasitori pentru daunele pe care le provoaca verisoara lor, vaca: „In Letea se poarta o lupta intre cele doua specii. Mai multe sunt vacile, dar despre vaci nu se spune nimic, care, dupa ce sunt crotaliate si proprietarii incaseaza subventia pentru ele, sunt lasate in balta pana cand se fac grase, le recolteaza, le pun pe o gabara, le trimit la abator si iau bani grei pe ele. Daca le spui ca le iei vacile fiindca distrug vegetatia din balta, te trezesti cu ceva cutite la gat, apar 4-5 lipoveni din aia cat dulapul si-ti zic: «Ce cauti tu pe-aici?»”.

Medicul veterinar recunoaste insa ca nici caii nu sunt sfinti: „Cu caii se lasa un pic de ceata asupra lor pentru ca daca e cumva o amenda taranii sa zica: «Nu stim, dom’ne». Insa pe armasarul si iapa dominanta mai vezi in anumite parti din delta o danga mare facuta dupa numele proprietarului”.

Oamenii baltii stiu ca cine a ars cu fierul inrosit pielea unui armasar dominant e stapan peste toata turma de cai care se tine dupa mascul. Acum cativa ani, sa fii proprietar de turme de cai era un deal bun pentru bastinasi. Nu si pentru animale: „Cand transportau acum sapte ani cai de aici in Italia, la inceput negustorii bagau cate doua-trei grupuri diferite in acelasi TIR, de se luau la bataie armasarii si iepele dominante pana se faceau praf unii pe altii. Ca sa nu se mai omoare intre ei, italienii au gasit metoda de linistire: le taiau tendoanele ca sa nu mai miste, dar sa ramana vii pana la abatorizare”.

In prezent, autoritatile deltei au relansat ideea abatorizarii cailor salbaticiti, desi copitele lor ropotesc pe grinduri si ostroave de 400 de ani.

Rezultate Oscar 2009

Editia cu numarul 81 a decernarii premiilor Oscar s-a incheiat asa:
Cel mai bun FILM - SLUMDOG MILLIONAIRE


Cel mai bun ACTOR Sean Penn pentru rolul din filmul MILK


Cea mai buna actrita Kate Winslet pentru rolul din filmul THE READER

Filmul meu favorit, cred ;)
ny

Cel mai bun regizor Danny Boyle pentru SLUMDOG MILLIONAIRE - Corect!

Cel mai bun actor intr-un rol secundar Heath Ledger pentru rolul din

"The Dark Knight" Post mortem pentru un actor cu mare potential.


Cea mai buna actrita intr-un rol secundar: Penelope Cruz pentru "Vicky Cristina Barcelona"

Un film ciudatel despre sentimente si relatii altfel. Iubire in 3.

Am vazut toate filmele mai putin MILK care cu siguranta nu va mai scapa mult timp. Toate au fost bune, toti merita desi nu stiu daca asa mi-as fi dorit sa stea clasamentul. La urma urmei important este ca s-au facut filme foarte bune intr-o perioada care se anunta destul de secetoasa la acest capitol.

Era sa uit de Cel mai bun film de animatie: "WALL-E" de Andrew Stanton

Well done dude!

Rathna la Happy Hour
Am vazut ca sunt ceva probleme cu video pe Internet Explorer dar pe Mozilla merge sigur!
Acum vad ca merge si pe IE.
De votat se voteaza aici.

Bucurestiul e o jungla periculoasa plina de animale agresive.

Nu stiu cine este primar in sectorul 6, acolo unde locuiesc, dar cu siguranta e cel putin nepasator. Stiu cine e primar general (Oprescu) dar ma tem ca nu face nimic altceva decat sa vorbeasca frumos(o sa va spun intr-un alt articol de ce).

Sunt un iubitor de animale. Cei care ma cunosc stiu asta. Le pretuiesc mai tare pe cele fara stapan pentru ca ele au nevoie de oameni mai mult decat celelalte.

Ieri am fost atacat pentru a doua oara de o haita de maidanezi. Absolut fara nici un motiv, la ora 8,20 dimineata , cand plecam spre munca, unu, doi, trei si apoi 7-8, nu mi dau seama cati erau au sarit la mine, la nici 50 metri de scara blocului.

Motivul : Poate ca aveam gluga pe cap, sau poate ca era prea devreme. Nu stiu si sincer nimeni nu cred ca poate oferi un motiv plauzibil. Cert este ca nu sunt un om extraordinar de viteaz dar nici fricos si m-am aparat cum am stiut mai bine, punandu-ma cu spatele intr-o masina, cautand bolovani, care atunci cand ai nevoie de ei , parca au intrat in pamant, si alte metode specifice luptei cu animalele semisalbaticite. Am reusit pana la urma sa-l lovesc cu un picior pe un mascul feroce care se apropiase prea mult de picioarele mele si care altfel nu as mai fi putu sa-l controlez dandu-i posibilitatea sa se infrupte oricand din blugii si glezna mea. Sincer a fost un episod foarte neplacut si ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca in locul meu era un copil sau o femeie, sau oricine altcineva care nu stia ce sa faca. De fapt am vazut o femeie care ramasese blocata la scena la care fusese martora. Se uita fix si parca nu-i venea sa creada. In acele momente mi-as fi dorit sa am o bata. Nu sunt un tip dur si nu mi place violenta dar am simtit lipsa unei bate cu care sa ma apar. Atunci aceste animale, instabile si imprevizibile si-ar fi invatat lectia. Nu sunt genu care sa puna otrava dar trebuie sa se faca ceva.

Imi place sectorul 6, imi place zona in care locuiesc dar cainii comunitari sunt o problema care nu este nici pe departe rezolvata. Am vazut cateva exemplare crotaliate, cu semne in urechi. Sunt sigur insa ca nimeni nu le-a evaluat comportamentul inainte sa le elibereze. Poate sunt eu nebun si m-am uitat prea mult la Animal Planet dar totusi in ritmul asta niciodata nu se va rezolva problema asta.

Mie nu-mi vine sa cred ca o administratie nu e in stare sa rezolve o astfel de problema. De fapt e mult mai simplu, daca nu pot sa recunoasca simplu ca sunt incapabili si sa-si dea demisia. Asta sigur nu se va intampal dar ce facem noi, cetatenii ? Nimic ?
Stam si ne uitam ? Eu spun nu, si mai spun ca trebuie sa cerem imperativ, demisia sau rezolvarea acestor probleme.

Nu cred in eutanasierea animalelor, nu e vina lor ca au ajuns pe strada, dar trebuie adunate in adaposturi, evaluate sau date spre adoptii. Stiu ca e criza si nu e un moment bun pentru nici un fel de donatie. Dar nu cred ca e ok sa traim in jungla. Nu e deloc boem si nici poetic. Ma gandesc acum la miile de bucuresteni muscati de caini, chiar trebuie sa fim complici la asta?

Unde e presa noastra centrala ? Zilnic as merge la usa primarului sa-l intreb de asta. Zilnic l-as parodia pe el si consiliul local pana cand ar catadicsi sa-si miste dosurile si sa-si faca treaba. Chiar asta e jurnalistul de azi ? Prefera sa vorbeasca cu un parinte indurerat si sa-i ceara amanunte despre fiul sau ucis si la sfarsit sa spuna MULTUMESC.
Hai sa ne trezim cu totii si sa facem, nu sa ne uitam.

Ea de la MarEa!

O alta Schita-ca si cum viata ar fi alcatuita din schite, multe lucruri mai mici sau mai mari, mai importante sau insignifiante, toate neterminate!

Am fost indragostit. Si ce, au fost si altii si unii mai norocosi mai sunt inca. Ciudat cum timpul tinde sa stinga focul.................dar eu tot astept sa o revad. Ne vedem destul de rar, mai ales in perioada asta. Ea e marea mea.......... Marea mea ce?

Povestea noastra a inceput de mult. A trecut mult timp peste noi desi daca aduni clipele petrecute impreuna, in timpul nostru inseamna foarte putin.

Ne cunoastem de multi ani. Prima oara, eram doar un copil si mi-a placut..... dar nu m-a lovit ca acum. Sa zicem ca e o relatie care s-a dezvoltat in timp. Dulcele devine amar si amar devine dulce. E ceva bun, nu e cel mai bun, e un compromis avantajos care devine apoi o obisnuinta calda.

Prima oara
Era dupa revolutie si abia aparusera pozele color, o am in poza cu familia mea. E o poza clasica pe hartie.

Ciudata era asta digitala, ciudat cum mult ajunge sa fie mai putin important decat putin.
Ciudat nu ca si aritmetica ci mai degraba pentru ca noi alergam din fire dupa mai mult.
Cum pozele si muzica pe care acum le avem isi pierd din valoare. Ma gandesc cum era inainte cand purtai o poza la piept si ascultai o piesa toata viata.'’Papa, Why Do You Play All The Same Old Songs’’ Cata insemnatate era in poza sau in piesa aia. Acum parcurgem sute de cantece zilnic, mii de imagini dar toate parca sunt sterse, oricum sunt incoparabil mai palide decat Ea, acea una. Mult devine putin si putinul e foarte mult. Cate poze la care tinem, nu le-am mai vazut de mult? Cate piese dragi noua, nu le-am auzit de ani? Cati prieteni nu am vazut demult?

Nu sunt gelos, adik sunt……….dar nu pot fi pe ea. Nu ma deranjeaza ca o gramada de alti oameni sunt cu ea an de an. Pur si simplu nu ma gandesc la asta. Nu-mi pasa ca mai sunt si altii care simt ce simt eu si ca-i declara dragostea in noptile lungi de vara, ei si altor 1000 de fete.

Relatia noastra dateaza de ceva timp dar niciodata nu am privit-o ca acum. Abia din vara asta ea si-a castigat locul in inima mea. De fapt cred ca a fost tot timpul acolo dar abia acum vorba cantecului ,,mi-e draga cu adevarat’’. Ducu Bertzi

Mirosul ei, nu-l pot uita, nu mi-l amintesc dar il recunosc mereu cand sunt in preajma ei.
Din primul moment in care am vazut-o am simtit bucurie si o emotie puternica.
Era atat de frumoasa in soarele diminetii. E perfectiunea, o zeita printre oameni.

Acum stiu ca nu o voi uita niciodata, chiar daca nu suntem mereu impreuna si chiar daca viata de zi cu zi ne indeparteaza precum valurile care o data ce au atins tarmul se intorc de unde au venit neputincioase, atrase de o forta nevazuta! Fie ca e calma sau agitata intotdeauna a avut personalitate. Acesta e cel mai frumos lucru si la o femeie pe care o cunosti, cand nu mai esti impresionat de frumusetea ei fizica. Apropo de asta, 2 versuri frumoase dintr-o piesa ce nu cred ca e pe vre-un album.
Ti-am spus sa nu-mi arati nici coapsele nici sanii
Acuma stau aici cu prostii si nebunii.
Multi s-ar putea sa le vada vulgare sau lipsite de sens, dar mie imi plac. In spatele cuvintelor se afla adevarul crud al naturii care isi revendica omul dincolo de regulile societatii, idei principii si vise. Amuzant e ca sunt versurile unei piese folk, muzica prin excelenta sublima si idealista.


Nu-mi pasa atunci ca are un gust amar si putin sarat si as fi petrecut tot timpul din lume, acolo cu ea.
Unii oameni isi petrec si isi dau vietile pentru ea. Eu nu sunt nici macar in zodia pesti dar ea e marEA mea iar eu sunt un baiat de la munte.

The End THE DOORS

This is the end - Acesta este sfârşitul
Beautiful friend - Frumosul meu prieten
This is the end - Acesta este sfârşitul
My only friend, the end - Singurul meu prieten, sfârşitul

Of our elaborate plans, the end - Planurilor noastre elaborate
Of everything that stands, the end - A tot ceea ce rezista, sfarsitul
No safety or surprise, the end - Fara siguranta si fara surprize, sfarsitul
Ill never look into your eyes...again - Niciodata nu ma vcoi mai uita in ochii tai...din nou

Can you picture what will be - Iti poti imagina ce va fi
So limitless and free - Atat de nelimitat si liber
Desperately in need...of some...strangers hand - O nevoie disperata...de niste...maini straine
In a...desperate land - Intr-un..taram disperat

Lost in a roman...wilderness of pain - Pierdut intr-un roman...salbaticie de durere
And all the children are insane - Si toti copii sunt nebuni
All the children are insane - Toti copii sunt nebuni
Waiting for the summer rain, yeah - Asteptand ploaia de vara, da

There s danger on the edge of town - E periculos la marginea orasului
Ride the kings highway, baby - Mergi cu regii autostrazii, iubit-o
Weird scenes inside the gold mine - Ciudate scene in mina de aur
Ride the highway west, baby - Mergi spre vest, iubit-o

Ride the snake, ride the snake - Calareste sarpele, calareste sarpele
To the lake, the ancient lake, baby - Catre lac, catre lacul antic, iubit-o
The snake is long, seven miles - Sarpele e lung, de 7 mile
Ride the snake...hes old, and his skin is cold - Calareste sarpele, e batran si are pielea rece

The west is the best - Vestul e cel mai tare
The west is the best - Vestul e cel mai tare
Get here, and we ll do the rest - Ajungi acolo si noi vom face restul

The blue bus is callin us - Autobuzul albastru ne cheama
The blue bus is callin us - Autobuzul albastru ne cheama
Driver, where you taken us - Sofer, unde ne duci?

The killer awoke before dawn, he put his boots on
He took a face from the ancient gallery
And he walked on down the hall
He went into the room where his sister lived, and...then he
Paid a visit to his brother, and then he
He walked on down the hall, and
And he came to a door...and he looked inside
Father, yes son, I want to kill you
Mother...i want to......

Comon baby, take a chance with us
Cmon baby, take a chance with us
Cmon baby, take a chance with us
And meet me at the back of the blue bus
Doin a blue rock
On a blue bus
Doin a blue rock
Comon, yeah

Kill, kill, kill, kill, kill, kill

This is the end
Beautiful friend
This is the end
My only friend, the end
It hurts to set you free
But youll never follow me
The end of laughter and soft lies
The end of nights we tried to die

This is the end

Rezervatia, cartea de la Cotidianu.

Mi s-a intamplat de cateva ori sa-mi dovedesc limitele in sensul in care am vazut ceva si nu am priceput. Ma refer in general la arta. Piesa de teatru Scaunele (poster pe dreapta) de exemplu mi s-a parut destul de periculoasa. In sensul ca daca o vezi si ai curajul sa recunosti ca nu ai priceput-o iti afecteaza buna parere pe care o ai despre tine. Asta se intampla insa cand vezi ceva recunoscut ca o valoare si nu o apreciezi la maxim. Mi s-a intamplat insa si invers, sa-mi placa ceva si sa consider o realizare si sa aflu ca parerea criticilor e alta.

E vorba despre cartea Rezervatia de Russell Banks. Dupa cateva zeci de pagini de acalmie, in care imi venea sa renunt si in care cititul mergea destul de greu, cartea m-a atins. Mi-a placut întratât încât am facut si cateva cautari pe google sa vad ce zice lumea. Rezultatul a fost zdrobitor.
Unul dintre cele mai importante si mai impunatoare este review-ul din NY Times pe care cei interesati il pot citi aici.

Pe scurt asa se incheie articolul :
Whatever sympathy the reader might feel for Hubert — the honorable, working-class rube, corrupted by two upper-class narcissists — isn’t enough to redeem this cheesy, histrionic novel, a novel unworthy of a writer with as many gifts and as impressive a track record as Russell Banks.


Romanul începe cu Jordan Groves, un artist celebru, debarcarea lui cu avionul pe un lac în Rezervatia pentru al vedea pe Dr. Cole si colectia lui de arta. Groves este cunoscut pentru ''womanizing''şi el imediat atras de fiica sa, Vanessa Cole, o femeie de două ori divorţată, aprigă si independenta. Când tatăl ei moare brusc, mama ei încearcă să o inchida intr-un azil si sa ii ia mostenirea. Groves "Soţia lui Groves are o aventură la randul ei care complica totul. Vanessa, care este cu siguranţă dezechilibrata si reuseste sa iasa in evidenta cu sau fara voia ei. Una peste alta este vorba de 4 personaje si 2 sau chiar 3 povesti de dragoste. Una dintre ele, intre 2 soti care au la randul lor cate o aventura. Una dintre ele este serioasa, cu sentimente puternice iar cealalta, o atractie a unui barbat obisnuit sa seduca femei , doar pentru a se intoarce mereu la sotia lui. Romanul are si cateva date legate de contextsi localizare, de aparitia fascismului in Europa sau de clasele sociale din America.


La noi evident ca sunt cuvinte de lauda, mai ales la cei care au introdus cartea pe piata sub titlul
Russell Banks, un beatnic responsabil.

Personal mi-a placut cartea. Are ceva psihologie si filosofie si analizeaza, mai mult sau mai putin adulterul, casnicia, relatiile si tipurile de atractii dintre barbati si femei. In carte cele 4 personaje principale creioneaza si 4 caractere si tipologii diferite. Un artist bogat si libertin, un ghid simplu din clasa de mijloc, muncitor, onest si bine integrat in natura, o femeie foarte bogata si rafatata, fara prea multe probleme de constiinta, o vedeta a vremii cu aparente diferite de realitate si o alta mai simpla, nu la fel de bogata, dar nici saraca, sotia artistului , neglijata care gaseste adevarata dragoste in bratele ghidului.

Din punctul meu de vedere e o carte buna care (asa cum spun si criticii) a gresit printr-o introducere cam lunga. Good things come to those who wait.

Recunosc ca m-am regasit putin in cele 2 personaje si ca am apreciat sau criticat actiunile lor, probabil de aia mi-a si placut cartea, care probabil nu va fii niciodata un nume cu greutate in literatura universala. Sunt un om simplu dar cred ca aici este valoarea unei carti, in personajele sale in alegerile pe care acestea le fac in diferite momente. Actiunile pe care le descrie Rezervatia sunt obisnuite si cunoscute de aproape toata lumea. Casnicie, pasiune, adulter, alegere, iubire, atractie. Pana la urma totul se reduce la asta.

Astept parerile celor care au citit cartea, sa ma contrazica sau sa ma sustina.