Eu cand vreau sa fluier, fluier - un film bun

Cu parere de rau spun un film bun........as fi vrut sa spun foarte bun.
Am fost in aceasta seara la Cinema Studio la filmul

Eu cand vreau sa fluier, fluier

Am castigat la Radio (din nou) doua invitatii si am fost impreuna cu sora mea sa vedem filmul despre care se vorbeste peste tot in ultimul timp. Recunosc, la un moment dat ma gandeam sa stau acasa si sa-l descarc de pe net (sindromul lucrurilor primite gratis) dar pana la urma m-am urnit.
Nu-mi pare rau, sunt bucuros dar si putin dezamagit. Sunt bucuros pentru ca am vazut un film romanesc bun intr-o sala cocheta cu o doamna care trage cortina la usi asa cum se facea pe vremuri. A fost un fel de premiera cred pentru ca in sala (chiar langa mine) au stat si cativa dintre actori Ada Condeescu in rolul Ana, George Piştereanu - Silviu (prezenti) si consacratii Mihai Constantin directorul penitenciarului si Clara Vodă in rolul mamei. Mihai Constantin l-am vazut in Oblomov (un rol mare) si pe Clara Voda in Triumful Dragostei, ambele piese de teatru jucate pe scena teatrului Bulandra.

Revenind la film va sfatuiesc sa-l vedeti si apoi sa cititi mai jos si va vedeti trailerul.

De aici inainte ar fi bine sa citit doar dupa ce vedeti filmul, e pacat sa-l vedeti cu idei preconcepute sau cu scene din trailer vazute inainte.




Acum cu riscul de a parea un idiot celor 7 cititori ai acestui blog trebuie sa spun care sunt si dezamagirile mele legate de acest film. Repet, este un film bun dar cred ca putea fi si mai bun. O spun ca un spectator fara vre-un fel de pretentii.
1. Ne omoara scenele lungi, trase de par in care nu se intampla nimic, e boala filmelor romanesti. O idee care am auzit-o inainte la un prieten cu mult mai multe filme la activ si care mi s-a confirmat in aceasta seara. Eram constient de ea dar acum m-am convins.
2. Probabil intentionat actorul principal e filmat din spate in foarte multe scene si destul de lungi.
3. Cadrele sunt foarte miscate lucru care pe mine m-a cam terminat, au vrut probabil sa induca senzatia de documentar, de reality.......

Cam atata despre Eu cand vreau sa fluier, fluier - un film bun, o poveste buna, o idee presarata cu umor si cu o situatie speciala. Totul se petrece intr-un decor special.....puscaria. Ma tem cumva de trendul 4 luni 3 saptamani si 2 zile, idee de a soca lumea civilizata cu realitatile crude ale unei epoci, ale unei natii. Nu pot spune despre Eu cand vreau sa fluier, fluier ca a incercat asta si fara suparare cred ca e peste 4,3,2 cu Cannes Palme D'Or cu tot.

PS
Scenele de la final sunt foarte mult trase de par, e imposibil ca un director de penitenciar sa permita detinutilor sa plece cu masina, sa nu cheme trupele speciale, bla bla. De obicei nu ma prind la ireal in film dar asta mi-a sarit in ochi, s-a dus toata ideea de real.