Pierzatorii rusinosi

Am pierdut portofelul la metrou Lujerului (Armata Poporului) - il vreau inapoi

Sunt unul dintre acei oameni care se rusineaza atunci cand intreaba la toneta de un ziar si cand vanzatorul i-l pune in brate se simte obligat sa-l cumpere chiar daca nu era ceea ce vroia si nu si-l doreste cu adevarat. Cu ocazia asta am reusit sa pierd pentru a doua oara buletinul de cand sunt in Bucuresti (5 ani). Cifra e destul de ingrijoratoare pentru mine o data la 2,5 ani. Cred totusi ca asta e un semn pentru mine si procesul de maturizare. Trebuie sa ma detasez mai mult de lumea din jur si de ceea ce va crede despre mine. Nu sunt cel mai frumos, nici cel mai destept ori cel mai bun om. Nu sunt modelul nimanui, sunt un om simplu. Ma rusinez mereu si las bacsis la spalatorie sau la carciuma chiar daca serviciile prestate de oamenii respectivi nu sunt deloc ok. Lumea nu este pentru oameni slabi si uneori ascundem in spatele unor principii slabiciunile noastre, lipsa reactiilor sau judecata gresita. Nu cred ca un hot sa fie atat de dibaci sa-mi suteasca portofelul de la toneta de ziare pana la intrarea in metrou (30m) ci mai degraba cred in nerozia si aiureala mea si cred ca l-am lasat pe taraba omului de la ziare. M-am intors repede cand la metrou mi-am dat seama ca nu am cu ce sa intru, am cautat cartela , in portofel, care portofel……..nema. M-am intors spre toneta de ziare l-am vazut pe omul care statea in fata, unde statusem si eu, a zis ca nu el, l-am intrebat si pe vanzatorul de ziare, nici el. Am coborat din nou la metrou uitandu-ma pe jos si cautandu-ma prin buzunare. Nimic. Nu aveam in portofel nici un leu, tocmai ii lasasem sóră-mii vre-o 45 de lei si am oprit eu restul de 20. I-am scos la ziare mi-am luat Adevarul cu cartea, speram sa fie cea cu calatorii, restul l-am pus in buzunar, portofelul nu stiu unde. Aveam in schimb cardurile (le-am inchis) buletinul, talonul de la masina, abonamentul de la piscina cu inca 6 intrari si nu mai stiu ce altceva. Revenind la rusinosii pierzatori cred ca asta e pretul pe care-l platesc pentru rusinea mea, pentru lipsa curajului si determinarea, pentru toate lucrurile pe care vreau sa le fac si fac altfel sau nu fac nimic, pentru ideile pe care le am si nu le pun in aplicare, pentru visele lasate de izbeliste. Ma scuz si-mi spun ca nu le pot face pe toate dar macar pot fi drept, activ, cinstit si curajos. Mai e de lupta cu mine si cu lumea.

Sfarsit, nu mai am chef de asta. UP in the Air, renuntam la toate, le punem intr-un rucsac si le dam foc :).

Cu toate astea nu-mi pasa, pot sa-mi ia ce vor la sfarsitul zilei voi fi tot eu, poate chiar ceva mai puternic. Banii, pantofii, picioarele nu conteaza. Oricat de mult am pierde, trebuie sa ramanem noi si sa castigam mai mult.

PS
Prima oara l-am pierdut la CORA, l-am lasat intr-un carut de carat produse. Atunci aveam carti de vizita si femeia care l-a gasit mi l-a dat (fara bani, luase ceva la aia mica).