Aseara am plecat de la munca pe la 18-30 sa merg la un concert de muzica folk la Casa de Cultura a Studentului. Ma grabeam ca sa ajung din Rahova la Unirii si apoi sa iau metrou pana la Eroilor. Cea mai rapida metoda pentru prima parte a calatoriei era tramvaiul 32 si asa am si procedat.
Destul de liber la ora aia in acest sens de mers, am gasit si loc si am compostat biletul (asta nu o fac mereu). Dupa nici o statie, un pusti, in jur de 20 de ani, vizbil afectat de alcool, porneste telefonul si gandinduse ca lumea din tramvai are nevoie de putina inviorare, il da pe speaker si.......... O manea ordinara. Eu personal pot ignora marlaniile, nu sunt impulsiv si stiu sa cedez in fata unui prost pentru a evita un scandal. M-am uitat atent sa vad cum reactioneaza ceilalti. Ma gandeam la Guerrila, radioul pe care il ascult in ultimul timp si la campania lor anti mitocanie. Nu a zis nimeni nimic, nu am zis nici eu si de bine de rau maneaua s-a terminat. Din pacate doar pentru a face loc unei alte murdarii, ca balaurul cu sapte capete cand tai unu si cresc 3, de data asta aveam de ascultat o varianta XXX a ‘’celebrei’’ Pusca si Cureaua lata. De data asta simteam ca e prea mult si m-am gandit de 20 de ori daca sa ma ridic sau nu. M-am uitat in jur, fete, femei, barbati de toate varstele, nimeni nu zicea nimic. Ordinarul cu telefonul ramasese singur dupa ce amicul lui, de ‘’rusine’’ plecase mai in fata in tramvai. Dupa a 21 intrebare din gand (sa ma bag sau nu) am decis sa ma ridic. Nu sunt un om curajos, nici unul foarte bine facut si nici macar privirea mea nu poate induce frica.. Sunt un om mediu in toate, un om obisnuit. Sunetele din telefon erau pur si simplu niste injuraturi si jignici murdare aduse tuturor celor din tramvai si golanul le acompania bucuros. Nu sunt papitoi care sa se sfiasca la injuraturi sau sa fie lezat in pudoarea lui de astea dar asta era prea mult. 50 de oameni intr-un tramvai erau violati’’ fonic de un animal care nu a avut sansa probabil sa devina om sau daca a avut-o a rata-o. Am lasat teama la o parte si scenariile pe care mi le facusem si spunandu-mi ca asta trebuie sa fac........m-am dus langa el, era murdar, beat si mirosea si era rosu la fata probabil de la alcool. I-am spus sa opreasca telefonul sau sa-l dea mai incet. S-a uitat la mine, incercand parca sa-mi vada teama, sa ma domine cu privirea agera si mi-a spus , Il opresc daca vreau’’. Intr-un fel se simtea superior fata de mine, idiotului pe care in loc sa-l dau jos in suturi din tramvai, ii spuneam sa opreasca telefonul, pe un ton serios si grav. A spus ca da, il va opri daca va vrea. Nu aveam de gand sa ma clintesc de acolo pana nu va opri telefonul si amenintarea putea fi o solutie. Eram ca un catar incapatanat care nu insista dar ramanea pe pozitie. Toate astea au durat doar cateva secunde. Tramvaiul a oprit el a coborat, probabil ca acolo era statia lui mai degraba decat de frica mea si s-a reunit cu prietenul lui intru mitocanie. Asta se intampla in statia in care daca te uiti in stanga vezi mare Casa Poporului.
Destul de liber la ora aia in acest sens de mers, am gasit si loc si am compostat biletul (asta nu o fac mereu). Dupa nici o statie, un pusti, in jur de 20 de ani, vizbil afectat de alcool, porneste telefonul si gandinduse ca lumea din tramvai are nevoie de putina inviorare, il da pe speaker si.......... O manea ordinara. Eu personal pot ignora marlaniile, nu sunt impulsiv si stiu sa cedez in fata unui prost pentru a evita un scandal. M-am uitat atent sa vad cum reactioneaza ceilalti. Ma gandeam la Guerrila, radioul pe care il ascult in ultimul timp si la campania lor anti mitocanie. Nu a zis nimeni nimic, nu am zis nici eu si de bine de rau maneaua s-a terminat. Din pacate doar pentru a face loc unei alte murdarii, ca balaurul cu sapte capete cand tai unu si cresc 3, de data asta aveam de ascultat o varianta XXX a ‘’celebrei’’ Pusca si Cureaua lata. De data asta simteam ca e prea mult si m-am gandit de 20 de ori daca sa ma ridic sau nu. M-am uitat in jur, fete, femei, barbati de toate varstele, nimeni nu zicea nimic. Ordinarul cu telefonul ramasese singur dupa ce amicul lui, de ‘’rusine’’ plecase mai in fata in tramvai. Dupa a 21 intrebare din gand (sa ma bag sau nu) am decis sa ma ridic. Nu sunt un om curajos, nici unul foarte bine facut si nici macar privirea mea nu poate induce frica.. Sunt un om mediu in toate, un om obisnuit. Sunetele din telefon erau pur si simplu niste injuraturi si jignici murdare aduse tuturor celor din tramvai si golanul le acompania bucuros. Nu sunt papitoi care sa se sfiasca la injuraturi sau sa fie lezat in pudoarea lui de astea dar asta era prea mult. 50 de oameni intr-un tramvai erau violati’’ fonic de un animal care nu a avut sansa probabil sa devina om sau daca a avut-o a rata-o. Am lasat teama la o parte si scenariile pe care mi le facusem si spunandu-mi ca asta trebuie sa fac........m-am dus langa el, era murdar, beat si mirosea si era rosu la fata probabil de la alcool. I-am spus sa opreasca telefonul sau sa-l dea mai incet. S-a uitat la mine, incercand parca sa-mi vada teama, sa ma domine cu privirea agera si mi-a spus , Il opresc daca vreau’’. Intr-un fel se simtea superior fata de mine, idiotului pe care in loc sa-l dau jos in suturi din tramvai, ii spuneam sa opreasca telefonul, pe un ton serios si grav. A spus ca da, il va opri daca va vrea. Nu aveam de gand sa ma clintesc de acolo pana nu va opri telefonul si amenintarea putea fi o solutie. Eram ca un catar incapatanat care nu insista dar ramanea pe pozitie. Toate astea au durat doar cateva secunde. Tramvaiul a oprit el a coborat, probabil ca acolo era statia lui mai degraba decat de frica mea si s-a reunit cu prietenul lui intru mitocanie. Asta se intampla in statia in care daca te uiti in stanga vezi mare Casa Poporului. 
Am ajuns apoi la Unirii, am luat metroul, m-am intalnit cu persoane dragi si am devenit excesiv de vesel ........mai mult decat atat.... concertul folk a fost o minuntatie. Ducu Bertzi, Zoia Alecu si mai ales Vasile Seicaru au transformat o seara obisnuita in una impresionanta. Ar fi multe de spus despre acest concert dar nu se poate lega de povestea de mai sus, e prea frumoasa si cealalta prea murdara. Oricum initiativa Casei de Cultura a Studentilor mi s-a parut extraordinara si succesul pe care l-au avut in acea seara a fost ca o recunoastere a valorii unor astfel de evenimente. Concertul in sine a insemnat momente de agonie si extaz.......
Astazi am sunat la radio, dimineata, la Guerrila sa le spun intamplarea. Am vrut sa le povestesc baietilor de dimineata, Craioveanu si Dobrovolschi pentru ca-mi sunt simpatici si ii ascult aproape zilnic dar am intrat intr-un concurs de bune maniere si nu m-am putut abtine sa nu fac un sprit la o masa din inalta societate. o GRESEALA FATALA care mi-a tradat spiritul badaran si am pierdut. Am reusit pe la 10.30 sa intru in direct din nou si sa povestesc mitocania din seara precedenta. Am castigat un audio-book cu Codul Bunelor Maniere. M-am gandit sa-l fac cadou unei printese pentru ca eu nu voi fi niciodata un print.
