Zimbrul romanesc exista si e un animal minunat!

Ieri am reusit sa vad pentru prima oara Zimbri. Spun pentru prima oara pentru ca sper sa mai urmeze si alte vizite la Zimbraria Neagra. Dupa un plan de cateva zile, telefoane si putina documentare in neuitatul stil jurnalistic si o ciocolata Joe castiga la pariu, am ajuns ieri, fata in fata cu un Zimbru. Un moment extraordinar pentru mine pentru ca intotdeauna mi-au placut animalele si mi-am dorit sa fiu aproape de ele. Zimbrul este ceva mai mult decat un animal, a fost disparut sute de ani si in cele 4 rezervatii nationale din Romania nu mai sunt decat in jur de 50 de exemplare. El are nevoie de fonduri si protectie speciala pentru ca in fiecare an doar 2, 3 sau poate 4 pui se nasc in aceste rezervatii. Asta e valabil aici, unde oamenii stiu sa-i ingrijeasca si de unde din cand in cand mai pleaca un zimbru la o alta rezervatie sau la vre-o gradina zoologica. Personal nu sunt un fan al gradinilor zoologice. Nu-mi place sa vad un animal in cusca, e o prostie specifica noua oamenilor.Ajunsi la rezervatie si afland ca zimbrii au la dispozitie aici un teren destul de intins ne gandeam deja ca am venit pana aici degeaba. Am vazut doi la un foisor si ma cam resemnasem cu gandul ca va fi tot ce aveam sa vedem in aceasta zi, desi nu ma gandeam sa plec pana nu aveam sa vad ceva mai spectaculos. Nu ma gandeam la ceea ce avea sa urmeze dar orice era bun.

Unul dintre cei 2 zimbrii de la foisor a plecat spre padure iar celalat a inceput sa se apropie usor. Orice pas al lui era o bucurie nespusa, avem ocazia sa fac o poza cat de cat mai buna, desi eram contra luminii, o lumina puternica ce mi-a ars aproape toate pozele. A continuat sa se apropie usor, mancand iarba din cand in cand si privind spre noi. Era la 50 de metri si il puteam vedea bine dar dorinta noastra nesperata era ca el sa vina aproape, langa gardul firav al foisorului.

Ca si cum ne-ar fi citit gandurile si ar fi vazut ca nu avem intentii rele a venit. E aici langa noi, la doi pasi. Aproape ca nu mai respiram, suntem inmarmuriti , e cadoul pe care el ni-l face in numele speciei sale. E sacrificiul lui pentru ca ceilalti sa fie linistiti la foisor. El vine si se expune, ne satisface curiozitatea si se lasa privit, el cel care odata era regele padurilor, probabil cel mai puternic animal care a trait vreodata aici. E minunat si curios ca un copil. Mare, greoi si parca obosit dupa atatia ani de disparitie, de lupta cu viata, e resemnat.

Nu uitam ca poate spulbera intr-o clipa gardul foisorului si ne comportam decent si cu respect fata de aceasta ''bestie'' care oricat ar parea de blanda, poate oricand provoca o tragedie. Animalul disparut din Romania, vanat pana la ultimul dar acum este din nou aici. De data asta sper sa nu o mai dam in bara si sa avem grija de ei, sa ne comportam responsabil si cu respect fata acest animal incredibil. E sansa noastra sa reparam erorile trecutului.
In loc de La revedere natura prin fiica ei, padurea ne-a oferit un semn!

The Fountain 2006

Un film pe care l-am distrus prin adormire. Cred ca de luni tot incerc sa-l vad si tot adorm si apoi reiau ''from the last scene'' pana azi, vineri, cand am reusit sa-l termin. O nota bunicica pe imdb pentru acest The Fountain, plus o incadrare la genul drama care m-au facut curios. E o combinatie de drama si Sf cu o poveste pe 3 planuri (prezent , trecut si viitor). In principiu cred ca e destul de greu sa combini Drama cu SF fie si pentru ca in viitor se presupune ca totul va fi bine sau pe aproape...nu ma refer la previziunile ecologiste sau de epuizare a resurselor ci la speranta specifica rasei umane, si de ce nu la credita. Filmul are la baza doua idei principale iubire si eternitate si una secundara - moartea. Nu am priceput prea bine filmul dar le-am categorisit asa pentru ca din prima deriva a doua si a treia, moartea strica planurile primei. Un film ciudat pentru ca nu e clar, nu e o metafora curata. Sunt sigur ca o mare parte din vina o am eu (pentru ca tot adorm) dar pana la urma fiecare intelege ce vrea, e un film cu final relativ deschis. Moartea castiga, eternitatea nu exista si iubirea e trecatoare. Damn........cam invers decat ''ceea ce am invatat la scoala''. Trailerul care nu dezvaluie prea mult din film. Se remarca o coloana sonora de exceptie semnata de acelasi tip care a lucrat si la Requiem for a dream(nu l-am vazut) Clint Mansell

Mi se pare mie sau mai bine da ca Trailer,, poate un scurt metraj era mai indicat. Zic si eu, ofticat ca o idee eterna, frumoasa si interesanta a trecut pe langa mine fara sa o pricep. Sunt curios cei care au vazut filmul, ce parere au. Ma doare sufletul pentru ca stiu ca e ceva acolo dar daca ar fi sa i dau o nota i as da 6 spre 7.

Water lillies - Nuferi - Naissance des pieuvres

De pe vremea cand vedeam multe filme
Un film frantuzesc diferit, nu e un film comercial si e putin deosebit. Se vede ca e regizat de o femeie, e un film sensibil vazut din prisma unei femei sau mai bine zis 3. Actiunea se petrece in jurul unei piscine si a apei poate de aia mi-a placut oarecum. E vorba de 3 fete, 3 caractere dferite care interactioneaza intr-un film bazat pe o poveste scrisa de aceeasi persoana care s-a ocupat si de regia acestui proiect, Céline Sciamma
Cele 3 fete surprinse de poveste in perioada adolescentei reprezinta 3 tipologii diferite care vad lucrurile, traiesc si simt viata diferit. Mai mult decat atat, ele sunt vazute diferit de societate si implicit de noi cei care privim aceste personaje. Un film simplu, fara buget de Hollywood, fara sclipirea si lucirea americana dar marcat de senzualitatea franceza. Un film recomandat doar celor care vor sa exploreze natura umana si toate fatetele ei. O muzica bunicica si cateva imagini frumoase cu balet acvatic dar nimic care sa impresioneze. Importanta este povestea si nu atat cat mesajul. E foarte putin probabil sa nu gasesti ceva care sa-ti aduca aminte de aceea frumoasa perioada a vietii. Personajele sau poate actiunile lor ti se vor parea intr-un fel cunoscute. E parte din viata. Un film lung cu o experienta de scurt metraj. Asa l-am vazut eu. Lucruri care in filmele americane ar fi punctate doar pentru a creea situatii amuzante sau a justifica drama sunt subiectul principal al acestui film. Pare sa constientizeze regizoarea in mintea noasta ca citez: '' Copilul este Tatal Omului.'' si ca tot ceea ce se intampla in copilarie afecteaza intr-un fel sau altul evolutia si rezultatul vietii unui adult. Nu in ultimul rand, dintr-un plan indepartat apare si ''prietenia'' ca un lucru pierdut in monotonie si in lucrurile simple si poate nu asa spectaculoase dar care atunci cand trebuie revine frumos in prim plan recastigandu-si pozitia. Ultimul lucru pe care il vad oamenii inainte sa moara este tavanul. Inchipuie-ti - pe retina a 90% din oameni tavanul.Una peste alta e un film pe care nu-l recomand, l-am scris aici doar pentru ca vroiam sa-l sterg din calculator si ca sa mai fac ceva continut pe blog.

Cersetor sau impostor!

Ieri am ajuns acasa si am gasit stergatoarele ridicate. Nu parcasem pe locul cuiva dar sunt unii frustrati prin Bucuresti care cred ca totul li se cuvine si sunt atat de idioti incat cred ca daca iti ridica stergatoarele o sa muti masina sa parcheze "Boul". Pentru mine e o dovada de maxima gainarie si ii salut pe toti cei care practica acest sport. Trecand peste introducerea refulanta si pe langa subiect, ma dau jos din masina si ma abordeaza o persoana care incepe sa se planga de vrute si nevrute. Nu arata foarte rau iar privirea cel putin trista. Un joc teatral destul de bun care insa nu m-a convins sa-i dau bani. Problema care mi-o pun si care mi-a aparut in minte de la primul gand de refuz, a fost daca procedez bine. Daca femeia avea intradevar nevoie de ajutor?! In ce masura ea are nevoie de ajutor mai mult decat alti? E o tampenie sa judeci nevoile dupa urgenta dar pana la urma lumea este o jungla unde oamenii mint, insala si uneori chiar ucid pentru un motiv sau altul. Daca ar fi sa disecam foarte atent, orice cersetor este un impostor. Majoritatea pot munci pentru a trai. Oamenii de la tara o duc poate mai greu decat o parte din cersetori dar ei au ales sa munceasca, sa-si rupa oasele si sa-si distruga sanatatea mai degraba decat sa minta sau sa fure. Unde e dreptatea cand eu, asaltat de ''oferte'' de ajutor si de falsuri, ajung sa refuz ajutorul unui om. Pentru multi dintre noi 2 lei nu mai inseamna mare lucru dar pentru altii sunt 2 paini sau 2 zile de viata. Dar cum m-as vedea eu sau cum m-ar vedea altii daca as da orice oricui mi-ar cere. Daca ai dat cuiva de ce sa nu dai si altuia. Judecata! Umanitatea a ajuns la un punct in care toata lumea ar putea avea minimul de confort si conditiile de baza pentru supravietuire. Nu se intampla asa. Am facut reguli si legi dar intotdeauna cineva se va situa la limita lor. As fi putut sa-i dau banii si sa o las sa-si asume ea responsabilitatea pacattului de a fi mintit. Aici insa intervine orgoliul si asumarea sau nu a prostiei. Femeia avea in ochi o sclipire care eu am atribuit-o mai degraba alcolului decat suferintei. Din nou, ma pot insela si pot condamna pe cineva nevinovat. Asta inseamna oare sa fii om? Sa fii imperfect, incorect si injust. Sa vedem lucrurile prin filtre personale care nu pot fi adevaruri universale dar pentru noi e foarte greu sa vedem altceva sa acceptam alt adevar decat al nostru. Toti suntem cersetori si impostori mai mult sau mai putin. Eu si Boul cersim si incercam sa influentam pe celalalt pentru un loc de parcare, cineva face cu ochiul bucataresei pentru o portie mai mare sau altcineva ucide pentru a trai.

Bon Jovi sau Jon Bon Jovi Always

Prima trupa care mi-a placut si careia i-am fost fan. Cred ca era in perioada cand Bon Jovi lansase Always. O piesa care facea ravagii prin topurile de la Mtv. M-am documentat acum si vad ca e vorba de albumul Crossroads din 1994. Nu voi scrie un articol documentat, pentru asta exista Wikipedia. Voi incerca doar sa trec in revista cu ajutorul clipurilor a celor mai bune piese semnate Bon Jovi. Imi amintesc ca pana la aceasta caseta cu Bon Jovi nu prea cumparasem albume ci doar selectii gen Metal Ballads mai apoi Topuri de la MTv, mi se parea mie ca asa am acces la hit urile mai multor artisti fara sa fie nevoie sa cheltuiesc bani pentru fiecare album in parte. Brian Adams a venit mai tarziu dar Shakin' Stevens a fost prima mea caseta cumparata de un var de la Pitesti. Revenind la Bon Jovi Always ramane una din piesele lor cele mai bune. Din fericire am gasit si videoclipul, e destul de rar, pe You Tube l-au cam eradicat probabil drepturile de autor.
Bon Jovi - Always


Bon Jovi - Always

Caseta mea era totusi ceva mai veche, de prin 1990, atunci Bon Jovi a lansat Blaze of Glory coloana sonora a filmului Young Guns II. Cred ca asa se si numea caseta mea care nu era originala si care era mai degraba o compilatie.

Jon Bon Jovi - Blaze Of Glory



Bon Jovi - This Aint A Love Song
Acest cantec a venit mai tarziu, lucram in Radio si a fost ca o reintalnire cu sunetul si feelingul de la Always. Tot videoclipul original si aici.



Bed of roses o alta balada in stilul Bon Jovi




Alte piese pe care mi le aduc aminte si care sunt de exceptie:
"You Give Love a Bad Name"
"Livin' on a Prayer"
"Wanted Dead or Alive"
''Keep the Faith''
''My Guitar Lies Bleeding In My Arms''
''Diamond ring''
Asta pentru cei care vor sa aprofundeze acest subiect si pentru ca ne-am fi intins prea mult cu videoclipurile in detrimentul textului.

Curtea de arges - to France

Un filmulet cu imagini din Curtea de Arges, poze si filmari optinute repede si editate si mai repede pentru o lucrare de licenta in domeniul turismului, la Nice in Franta. Nu e varianta finala dar e una care mie mi-a placut cat de cat si pe care nu
m-am indurat sa o sterg fara sa ramana nici o urma din ea. E drept ca mi-am cam iesit din mana la montaj dar dupa atatia ani de ne-practica cred ca e de inteles.

Ultima scrisoare - tribut Florian Pittis

E o poezie care imi place. Se numeste Ultima scrisoare si este scrisa de Mihai Beniuc (1907 - 1988) dar cel care a adus aceste versuri la lumina si ni le-a prezentat noua, multimii, este Florian Pitis. Aceasta poezie este un prilej pentru mine sa aduc un omagiu tarziu , lui Florian Pittis. Ii datorez lui 2 lucruri care m-au influentat de-a lungul vietii. Radio 3 net, pe care il ascult inca din vremea liceului, acum aproape 10 ani. Acolo am invatat muzica si ma bucur ca acum il pot asculta (numai) online. Al doilea lucru important este festivalul Folk You. O minune pe pamant. Se stie ca Florian Pittis si Marius Tuca (care ma face mandru ca sunt de profesie jurnalist) sunt cei care au pus bazele acestui festival. Regret ca nu l-am vazut niciodata jucand teatru si ca nu am reusit sa-i descopar adevarata valoare decat acum. Sunt sigur ca ma iarta pentru ca il RESPECT.





ULTIMA SCRISOARE

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare