adolescentei reprezinta 3 tipologii diferite care vad lucrurile, traiesc si simt viata diferit. Mai mult decat atat, ele sunt vazute diferit de societate si implicit de noi cei care privim aceste personaje. Un film simplu, fara buget de Hollywood, fara sclipirea si lucirea americana dar marcat de senzualitatea franceza. Un film recomandat doar celor care vor sa exploreze natura umana si toate fatetele ei. O muzica bunicica si cateva imagini frumoase cu balet acvatic dar nimic care sa impresioneze. Importanta este povestea si nici ea atat cat mesajul. E foarte putin probabil sa nu gasesti ceva care sa-ti aduca aminte de aceea frumoasa perioada a vietii. Un personaj sau actiunea lui ti se va parea intr-un fel cunoscuta. E parte din viata. Un film lung cu o experienta de scurt metraj. Asa l-am vazut eu. Lucruri care in filmele americane ar fi punctate doar pentru a creea situatii amuzante sau a justifica drama sunt subiectul principal al acestui film. Pare sa constientizeze regizoarea in mintea noasta ca citez,(nu mai stiu de unde): '' Copilul este Tatal Omului.'' si ca tot ceea ce se intampla in copilarie afecteaza intr-un fel sau altul evolutia si rezultatul vietii unui adult. Nu in ultimul rand, dintr-un plan indepartat apare si ''prietenia'' ca un lucru pierdut in monotonie si in lucrurile simple si poate nu asa spectaculoase dar care atunci cand trebuie revine frumos in prim plan recastigandu-si pozitia.Ultimul lucru pe care il vad oamenii inainte sa moara este tavanul.
Inchipuie-ti pe retina a 90% din oameni tavanul.
Denumirea filmului in limba originala (franceza) Naissance des pieuvres (Nasterea caracatitei o traducere a la google, un titlu metaforic care ma face sa cred ca nu am batut campii vis a vis de ''devenire'' )
Un film pe care nul recomand tuturor pentru ca exista riscul sa fie considerat pierdere de timp. Eu inca nu m-am hotarat. Notat destul de bine pe imdb 6.9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu