Bogdan si Venera

Bogdan si Venera este o mica piesa de teatru pusa in scena de Teatrul NUD din Timisoara. Povestea este o adaptare dupa Mihai Eminescu si a fost jucata La Bucuresti, la Teatrul Bulandra (sala Toma Caragiu) pe 15 ianuarie. Data nu a fost aleasa intamplator (data de nastere a lui Eminescu). Un eveniment care nu a fost nici pe departe un succes comercial.



Pentru mine, care l-am ratat pe Eminescu ori de cate ori am avut ocazia, a fost o surpriza. Nu ma asteptam, a fost bine. Teatrul NUD, nu inseamna oameni dezbracati ci teatru fara costume, fara lumini si alte efecte de scena in care primeaza interpretarea actorului. Voi completa postul in timp cu detalii, deocamdata va invit sa vedeti 7 minute din Bogdan si Venera. O poveste cu multe interpretari frumoase. Metaforicaa sau nu, filosofica sau pur pragmatica merita sa ne amintim de Eminescu. Nu pentru ca ar fi un mare poet sau pentru ca ar fi mai destept decat altii, ci pentru ca transmite ceva, ceva frumos. Am incercat in cele 7 minute sa surprind ideile principale si probabil in perioada urmatoare voi incerca sa uploadez si un trailer scurt de 30 de secunde, ceva mai rapid montat si mult mai concentrat desi cred ca e mai bine mai mult, decat prea putin si mai cred ca nu voi reusi sa comprim si sa pastrez mesajul.

Poate mai mult decat orice mi-a ramas in minte interpretarea corului Madrigal data poeziei Seara pe Deal folosita ca si coloana sonora pentru Bogdan si Venera. Inca o data Youtube se dovedeste util si prin gramada de lucruri marunte ( ca la emisiunea cu groapa de gunoi, sursa pentru 2 echipe de ingineri sa construiasca o masina sau altceva si apoi sa se intreca) poti gasi cate un chilipir.

Dupa Orfeu si Euridice (2008) si acum Madrigal -Seara pe deal, trebuie sa recunosc palma pe care am luat-o de la cor. Am luat-o ca pe o palmuta parinteasca ce spune ''Uite ce pierzi!''

Pun si poezia pentru cei ca mine, care isi recunosc limitele si carora le va face placere reintalnirea cu acest vechi prieten din copilarie. Il vad pe Eminescu ca pe un coleg de clasa din scoala generala. Un copil retras si linistit, mai istet decat media, pe care insa nu prea l-am bagat in seama atunci. Pe vremea aia eram cu totii frumosi si buni, isteti si foarte tineri. Acum ne bucuram de simpla si banala si zambim cateva zile cu gandul la vremurile apuse, pana sa cadem din nou prada vitezei si secolului ei. Sara Pe Deal

Sara pe deal buciumul suna cu jale,

Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,

Apele plâng, clar izvorând în fântâne;

Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine.

Luna pe cer trece-asa sfânta si clara,

Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,

Stelele nasc umezi pe bolta senina,

PIeptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plina.

Nourii curg, raze-a lor siruri despica,

Stresine vechi casele-n luna ridica,

Scârtâie-n vânt cumpana de la fântâna,

Valea-i în fum, fluiere murmura-n stâna.

Si osteniti oameni cu coasa-n spinare

Vin de la câmp; toaca rasuna mai tare,

Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,

Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! în curând satul în vale-amuteste;

Ah! în curând pasu-mi spre tine grabeste:

Lânga salcâm sta-vom noi noaptea întreaga,

Ore întregi spune-ti-voi cât îmi esti draga.

Ne-om razima capetele-unul de altul

Si surâzând vom adormi sub înaltul,

Vechiul salcâm.

Astfel de noapte bogata,

Cine pe ea n-ar da viata lui toata?