Orfeu si Euridice la Bulandra.

Gradina Icoanei duminica in nocturna - ora 22.
Dupa o repetitie cu public vineri si o reprezentatie sambata, duminica seara, la o ora neobisnuita pentru mine, am vazut rezultatul final de la Orfeu si Euridice. NU am fost niciodata la Opera si nu sunt un om cult si asta din pacate s-a simtit pentru ca acest spectacol m-a surprins desi stiam ''intr-un fel'' ce avea sa se intample.
Ca sa va faceti o idee despre Orfeu si Euridice puteti vedea prezentarea cu precizarea ca lipsesc costumele, care sunt superbe.
PENTRU O CALITATE MAI BUNA PE YOU TUBE SUB BUTONUL DE VOLUME AVETI '' watch in high quality''

O regie excelenta semnata de Alexandru Darie si o muzica divina a compozitorului Adrian Enescu (cu variatiuni pe teme de Gluck).
Proiectul este rodul colaborarii dintre Teatrul Bulandra şi Studioul Experimental de Operă şi Balet al Operei Naţionale din Bucureşti. Pentru a nu fi nepregatiti ca mine aflati mai multe (mult mai multe) despre Orfeu si Euridice, pentru Robingo eventual. Piesa se va mai juca in noiembrie si probabil ca veti avea mai multe ocazii sa o vedeti daca urmariti programul de la Bulandra. Am incercat si altceva, nu voi spune numele ca sa nu fac reclama negativa dar este o mare diferenta. Poate in timp ii voi mai acorda o sansa sa amelioreze gustul amar de dupa Don Juan.

Mai e o versiune de un minut ce o include pe aceasta si va fi probabil urcata curand pe you tube

Una peste alta spectacolul este impresionant, decor, muzica, costume, aparitii scenice si regie. E provocator dar te depaseste uneori. Recunosc ca ma simt prost cand mi se strica buna impresie despre mine dar s-a intamplat din nou. Nu ma bucur dar imi place ca am un etalon al incapacitatii mele. La Scaunele am mai fost depasit si am inteles apoi de ce .......era scrisa de Eugen Ionescu, un tip mult prea profund pentru ignoranta mea. Cel mai bine este sa vedeti piesa si sa va spuneti parerile. Fiecare vede altceva in acelasi ceva asa ca oricare ar fi piesa ori sala, mergeti la TEATRU. In lumea filmului teatrul e fratele mai mic, mai romantic, mai intens si mai boem. La boheme daca vreti (piesa asta imi vine in cap cand ma gandesc la acest cuvant).

Selectie dintr-un articol legat de acest eveniment de pe cotidianul.ro care mi s-a parut bine scris si are in plus si o explicatie a ceea ce se intampla pe scena:

Spectacolul are şi el o înfăţişare barocă, fiind bogat “ornamentat” atât în scenografie şi costume (arhitect Octavian Neculai), cât şi în conţinutul său ideatic. Acţiunea se petrece într-un templu în care apar simboluri din mai toate religiile, un altar creştin, dar şi zeităţi indiene şi egiptene. Ca o trimitere la Pompei, pe scenă şi pe scările ce pătrund în sală se întinde un soi de lavă vulcanică ce, răcită în timp, a dat naştere unui relief ciudat. Personajele sunt figuri care acoperă mai tot spectrul mitologic. “Vorbim despre dragostea ca forţă invincibilă, despre moarte şi înviere, despre pătrunderea în tărâmul de dincolo şi ieşirea la lumină, aşa că, de fapt, spectacolul nostru este unul cu puternice conotaţii religioase”, a declarat pentru Cotidianul Alexandru Darie.Spectacolul a păstrat finalul cu happy end din opera lui Gluck, în care Euridice este readusă la viaţă, în ciuda grabei lui Orfeu de a întoarce capul după ea, deşi Hades îi interzisese acest lucru, de către Amor, înduioşat de lacrimile, părerile de rău şi, nu în ultimul rând, de cântul desăvârşit al îndrăgostitului.Montarea a fost un experiment fericit, “mariajul” dintre operă şi teatru părând unul de-a dreptul magic sau “binecuvântat de zei”, pentru a rămâne în nota spectacolului. Cântăreţii au luat lecţii de actorie, reuşind să intre foarte bine în spectacol ca personaje cât se poate de credibile ale unei poveşti fără a face ieşiri înţepenite la rampă, în calitate de solişti, cum se obişnuieşte la operă. Corul era închegat şi el foarte bine în “întreg”, jucând mai mult rolul corului din tragedia greacă, de personaj colectiv ce participă la “viaţa cetăţii”.Soliştii au fost însoţiţi pe scenă de actori. Euridice avea o dublă natură, de trup (Corina Moise, actriţă la Bulandra) şi de suflet cântăreţ (Raluca Oprea în seara repetiţiei generale, Mediana Vlad şi Marta Cristina Sandu, dubluri). Conform “indicaţiilor” lui Gluck, Orfeu trebuia interpretat de un “castrato alto”. Cu timpul, rolul a fost jucat şi de femei. La Bulandra sunt doi Orfeu, un contratenor (rara avis în lume) -Adrian George Popescu şi o mezzo-soprană - Florentina Onică.