joi, 16 octombrie 2008

Prieteni inaripati!

Ceva s-a intamplat astazi. Acum cateva saptamani cred ca a murit un gugustuc din perechea care statea in copacul din fata blocului si manca la fereastra mea. Cred ca am avut aceasta relatie toate anotimpurile si am prins impreuna primavara, vara, toamna si iarna, eu aici si ei acolo impreuna. Ma gandeam la ei ca la o pereche de oameni cu sentimente, sot si sotie. Cand doar unul venea la masa sau dormeau despartiti, unul pe o creanga si altul mai incolo, ma intrebam ce s-a intamplat de s-au certat. Ce lucruri sau ce fiinte ar fi putut interveni intre ei. Nu reuseam sa-i recunosc deloc, sa-i disting, care e ea si care e el. Am vazut zapada cazand pe ei, am vazut frunzele verzi, galbene si apoi disparute si ei tot acolo. Erau ca o certitudine, fiinte apropiate, creaturi prietene.



Dupa o vreme de lipsa unul dintre ei a sosit cu penele de pe cap ca arse si mai tarziu am vazut un deget taiat. Atunci am stablit ca el e masculul, nu pentru ca as fi avut o certitudine stiintifica, ci pentru ca el ar fi trebuit sa sufere pentru ea, sa se sacrifice in locul ei. In fine, pentru o vreme totul a revenit la normal. Eu aici, ei acolo, intre noi pungi cu arpacas din Cora, uneori chiar si grau de acasa, de la porumbeii tatei sau paine, pentru un meniu cat mai diversificat. De salate si apa a ramas sa se descurce ei. Dupa o vreme am inceput sa vad ca ea (ceea care credeam eu ca e ea) a inceput sa dormiteze (pircote) in plina zi, mai inatai in pom, apoi la fereastra mea, ceea ce mi s-a parut foarte ciudat. Statea chiar cu spatele la fereastra, o pozitie in care nu era deloc in garda si simteam ca o pot prinde oricand. Era atat de greoaie in miscari, parea slabita si bolnava. Am atins-o la un moment dat si acum imi pare rau ca nu am prins-o sa o duc la medic. Puteam sa fac asta, dar nu am facut-o. In cateva zile ea a disparut de tot. El a mai continuat sa ma viziteze o perioada scurta, apoi a plecat si el. M-am gandit ca el crede ca eu am omorat-o pentru ca am incercat atunci sa o prind. Am atins-o si in ultimul moment a zburat. Daca as fi fost hotarat, puteam sa o prind……………


Spuneam ca azi s-a intamplat ceva pentru ca din nou au venit doi gugustuci. Prima oara unul si apoi, dupa ce am pus mancare, de nicaieri a aparut si celalalt. M-am uitat dupa degetul taiat, dar nu e la niciunul. Par mult mai tineri si sper ca sunt puii pentru care cei doi adulti au lipsit o perioada lunga. Au venit sa inchida cercul…………..noua generatie.
Si totusi imi pare ca exista printre ei unul cu degetul taiat. Ceea ce inseamna ca e el si ca sunt sanse mari sa fie si ea. Sau sa fie alta acum in viata lui ?

Pentru toate pasarile (cel mic din rucsac), cateii loviti de masini si flamanzi si pisicile din lac sau din copac. Miti e campionul si toti ceilalti sunt prietenii nostri.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Am onoarea sa fiu prima care felicita aceasta poveste. Mi-a fost destul de greu sa-mi stapanesc emotiile citind.Este posibil ca aceasta poveste sa nu fie inteleasa de oamenii care nu au animale. Impactul este clar diferit. Ca si in viata am fi putut face multe in anumite momente si nu am facut-o. De ce? Nu stim ; si cum e firea omul reflexiva se tot intreaba ........
Evident Miti e campionul si as adauga inca 2 fete langa el: Tonei si mai nou Kity . Pentru mine SI ele sunt campionele.
Fiecare animalut ar trebui sa fie campionul cuiva.
Si cand o sa ma fac eu mare o sa le iau pe toate si o sa am o mare de campioni.

Anonim spunea...

In primul rand ca nu te stiam asa... scriitor! Foarte frumos! Am avut si eu pereche de gugustuci la balcon, eram in liceu, la un moment dat am facut si poza cu unul dintre ei. Defapt, nu cu unul dintre gugustiuci ci cu un pui de-al lor!:) Ca i-am prins ca si-au crescut si puii tot la balcon!:) Si cat au fost puii mici, le-am facut aparatoare de ploaie, am imporvizat ca deh, la munte ploile sunt mai dese si mai reci. Si puii erau mici miciii... Dar la un monet dat a taiat cineva via in care aveau ei cuib si au trebuit sa plece....:( Insa, inca o data, felicitari pentru text, foarte frumos scris!